Un rezultat foarte bun şi un regret de măsură: nu mergem la Mondiale
Da, avem o nouă atitudine, dar am fost pe punctul de a inventa şi un nou sport. Acela în care tragi pe poartă abia după ce înscrii.
Cu onestitate, care nu e duşmanul bucuriei, să admitem că am avut noroc şi că am scos din minţi fotbalul, în special în prima repriză, cînd Ribery zîmbea amar pe bancă în faţa neputinţei alor noştri de a ieşi măcar din propria jumătate.
Observaţia nu anulează jocul foarte bun, pînă la durere, reuşit de echipa motivată de Răzvan Lucescu şi condusă de Ghioane, Chivu, Coman, Rădoi şi poate în primul rînd de Raţ, care a luptat cu spatele la zid pe tot flancul stîng. El a avut luciditatea unui mare fotbalist, calculîndu-şi mereu timpii, deposedările şi intercepţiile. Avea parcă în el temporizatorul pe care-l pun pe pian chiar şi maeştrii interpretării, ca să nu devieze ritmul concertului.
Final neaşteptat, final cu satisfacţie, final greu de suportat şi de obţinut, final cu un 1-1 care confirmă că lupta e condiţia esenţială a fotbalului.
O ultimă observaţie în miezul unei nopţi în care e dificil să discerni bucuria de regret. Am fost aparte, dar nu eroici, ci doar martiri. Diferenţa e că eroii se califică la Mondiale, în timp ce martirii fotbalului îi dărîmă pe francezi în beneficiul indirect al sîrbilor. Ne-am ajutat vecinii şi nu ne-am ajutat pe noi.
Romania ratează calificarea şi redescoperă lupta împreună. Rămîne viitorul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu