BUGETUL ROMANIEI PE CARDUL ELENEI UDREA

Elena Udrea e fiica unui ţigan din Pleşcoi, şofer de autobuz (angajat la Întreprinderea Judeţeană de Transport Local Buzău, pe autobuzele 6 şi 7), decedat în martie 2009 si înhumat pe şest la Ghencea de fii-sa. Şoferul se numea Dumitru (dupa alte surse, Gheorghe) Udrea (NeaMitică), originar din Pietrosu.

Într-o zi, acesta a făcut o cursa lungă-lungă, pînă în comuna lui Nicolae Labiş, Mălini (jud. Suceava). Acolo a întîlnit-o pe Maria Veliceasa (născută in 1951), femeie de serviciu la Dispensarul din localitate. Cei doi s-au căsătorit, iar la 26 decembrie 1973 s-a născut un copil de sex feminin, care avea să primească două nume: Elena,Gabriela.

Faptul că este ţigancă a fost recunoscut de Mădălin Voicu, care a declarat, invitat fiind la una din emisiunile lui Mihai Morar, că: "Mă abţin, pentru că Elena Udrea este co-etnica de-a mea. Nu vreau să spun mai multe, dar ştiu ce vorbesc, pentru că le cunosc "pedigree-ul" tuturor. Sunt sigur de ce spun", a declarat artistul si omul politic de origine rromă.

Bunicul din partea mamei, Vasile Veliceasa, a fost un beţiv, care avea ca avere 2 bordeie si ceva teren din care vindea cate o bucată când rămânea fară bani. Căsătorit de 2 ori, a avut 8 copii: 4 i-a ţinut in bătătură (Ioniţă, Paraschiva, Garoafa şi Gheorghe) iar pe ceilalţi 4 i-a dat la caminul pentru copii fără posibilităţi (Costică, Pavel,Viorica şi Maria,viitoare mamă a paraşutei).

Familia Udrea a locuit în Pleşcoi, apoi in gazdă la Buzău începand cu 1979 când Gabriela avea 6 ani, în casa unei femei pe nume Mariana Dragomir,contabilă la ADAS. Soţul acestei femei lucra pe acelaşi autobuz, cu schimbul, cu Mitică Udrea. Tot acolo s-a angajat si Maria ca taxatoare de bilete pe autobuz (cum era pe atunci). Atunci când Elena Gabriela Udrea era în clasa a VI-a (la scoala nr. 16), familia s-a mutat la o altă adresă in Buzău .

În ultimele clase de liceu (facut la B.P.Hasdeu, intre 1988-1992) , fata a început să-şi "alerge caii", devenind, efectiv, prostituată. În mod concret, ea "presta" la o matroană pe nume Petruţa, care ţinea un bordel clandestin, în două apartamente, pe aceeaşi scară (unul lîngă altul), dintr-un bloc cu 4etaje, situat în Cartierul Micro V din Buzău .

"Tanti" Petruţa îi făcea "lipeala" şi cu clienţi din Bucureşti, unde "eleva" Găbiţa se ducea cu trenul, dar se întorcea cu limuzina, plină de bani şi atenţii. Miliţia de Moravuri din Buzău o avea în evidenţă.

La şcoală, Ciocănitoarea Woodrea mergea tîrîş-grăpiş, fiind aproape repetentă. După ce s-a mutat cu familia de la Pleşcoi la Buzău, la vîrsta de 6 ani, Elena Udrea şi-a petrecut verile în satul Pietrosul(comuna Costesti), situat pe Valea Buzăului, la bunicul din partea tatălui (Gheorghe Udrea, zis Cantoneru), unde acesta avea o moştenire de familie. Aici l-a cunoscut pe Cătălin Predoiu, care, şi el venea, în timpul verii, la bunici, care locuiau la capătul uliţei, în acelaşi sat. Mai mare cu cca. 6 ani decît ea, Cătălin Predoiu i-a devenit bun prieten. Legătura lor a fost una trainică (se pare că tălâmbul ăsta, cu gură de babă, a fost primul ei amant), ulterior, "împerecherea" stînd la baza ascensiunii politice a "independentului" Predoiu.

Prietenia din copilărie şi adolescenţă dintre Elena Udrea şi Cătălin Predoiu este necunoscută publicului larg, care nu a priceput, nici pînă astăzi, cum acest Neica-Nimeni a câştigat încrederea Dictachiorului Traian Băsescu şi a rămas ministru în mai multe variante de guvern, cu sau fără partid la spate. Acest mutulică a introdus-o în cercurile "bune" ale tinerilor din Buzău şi a sfătuit-o să dea admitere la liceul pe care îl absolvise el, cu 2 ani mai devreme (B.P.Haşdeu), secţia limbi (?!) străine.

Unul dintre prietenii lui Cătălin Predoiu, poreclit Papuc, a fost cel care a prezentat-o pe Gabriela (aşa cum o ştiau colegii de clasă şi anturajul pe Elena Udrea) celebrei matroane locale "Tanti Petruţa".

"Tanti Petruţa" a fost cea care a propulsat-o mai departe, în cercurile prostituţiei din Bucureşti, aceasta fiind în legătură cu unul dintre faimoşii "peşti" ai Capitalei anilor '90, Ion Răget, poreclit Prinţişoru'."Tanti Petruţa" îi furniza, la comandă, Prinţişorului, pe bază de comision,"prospătură" pentru străinii cazaţi la Intercontinental, în marea lor majoritate arabi şi turci, care se dădeau investitori străini aflaţi în prospectarea pieţei. Prietena şi partenera Nimfei din Pleşcoi, Beatrice Comăniceanu, l-a cunoscut, şi ea, foarte bine, pe putregaiul Răget, pe care l-a şi apărat în instanţă, cam prin anul 2002, cînd acesta a primit cîţiva ani cu suspendare (apoi, borfaşul a fugit în Spania).

În paralel, Elena Udrea şi prietena ei, Beatrice Comăniceanu, mergeau "la produs " şi în zona căminelor studenţeşti de la Grozăveşti. Acolo e un restaurant-bordel, al arabului Nassar (cumnat cu parlamentara PSD Rodica Nassar), unde se culcau, pe bani, mai ales cu studenţi medicinişti (tot arabi).

Generalul Cornel Baltă ştie totul despre "cartea de muncă" a Elenei Udrea. Prinţişoru' a fost cel care i-a făcut Elenei Udrea cunoştinţă cu tiganul Dorin Cocoş, un obscur bişniţar, care aducea marfă din Turcia şi o vindea în bazar. E adevărat ce spune în presă"avocata" Beatrice Comăniceanu, că l-au cunoscut pe Cocoş într-un club, dar probabil că acolo era şi "şeful" lor, Răget.

În tot ceea ce face, de cel puţin 15 ani încoace, Elena Udrea se serveşte de practicile de "magie neagră" ale cunoscutei vrăjitoare Cati, de la Mărăcineni, bună prietenă cu mama Elenei Udrea (aproape de Pleşcoiul natal al tatălui ei). Se pare că aşa le-a sucit minţile lui Dorin Cocoş şi Traian Băsescu. Prin farmece şi magie neagră, făcută de vrăjitoare, Cocoş a luat-o de nevastă pe curviştină, deşi ştia ce "specializare" are Găbiţa şi ce muncă prestează în schema de afaceri a Prinţişorului.

"Dispeceratul" reţelei de prostituţie pe care o patrona, în Bucureşti, Ion Răget, se afla pe Str. Ştefan Furtună nr. 9, la etajul 2 al unui bloc vechi (vizavi de Muzeul Militar şi aproape de Gara de Nord - de altfel, aproape toată strada e un fel de Crucea de Piatră). Acolo se duceau prostituatele, inclusiv Elena Udrea, să-şi primească banii şi viitoarele comenzi şi să regleze şi alte chestiuni. Iată numai cîţiva dintre membrii (sau simpatizanţii) PDL care i-au făcut "bucuria" Ciocănitoarei Woodrea: Traian Băsescu, Cezar Preda, Cristian Poteraş, Florin Popescu, GabrielOprea, Cătălin

Predoiu, consilierul ei, Ştefan Şuşai ş.a.

"Cariera" paraşutei s-a declanşat odată cu solicitarea lui Cocoş către Oprea, de a-i aranja intrarea. Acum ea fără studii, sugace amărată de la ţară, şi vorbind cu parteneru' lui de afaceri Gabriel Oprea, ce zice Cocoş? -Băi Oprea, tu ai relaţii peste tot, eu sunt un ţigan amărât, bag-o bă şi tu in politică. Bă… da n-are studii. -Lasă bă,că avem bani. Si uite aşa îi făuriră o diplomă în drept, la rapid, la universitatea Dimitrie Cantemir, intre 1992-1996, iar ulterior Oprea, ca director la Colegiul Naţional de Apărare (2000-2001 şi "profesor" din 2001), i-a băgat şi vreo 2 diplome de acolo. Mai precis, a "urmat" cursurile Colegiului Naţional de Apărare, pe care le-a terminat cu o lucrare pe tema intereselor NATO în zona Mării Negre şi Caucaz. Ce cunostinţe are in geopolitică, numai săracii arabi supţi o mai ştiu. Si uite aşa îi făcură un CV, mai cu bube, dar universitar. Toată tărăşenia pleacă de la restaurantul Trei Cocoşi. Dacă verificaţi, Gabriel Oprea a fost partener cu Cocoş, dar pentru că trebuia să devină prefectul capitalei (intre 2002-2003) a trebuit să iasă din afaceri. Aşa se leagă diplomele "Udrei" cu funcţiile lui Gabriel Oprea . In 1997 i-a deschis Cocoş si un butic de avocatură, şpaga fiind la data respectivă de cca. 20.000 euro, dar pentru asta ar trebui luaţi la bani mărunţi şefii de la Baroul Bucureşti, ei ştiu mai bine.

Prin urmare, in "biografie" apare ca avocat titular al Cabinetului Individual de Avocatură "Udrea Elena Gabriela" din Bucureşti - că de, geniul pleşcoian trebuia sa presteze (ca de altfel şi chiloţarul Gabi fixativ, ajuns din căpitan de chiloţi-izmene la hotelul Agat, unde făcea trafic cu calcan, fix general de justitie). In plus, deoarece acum era plină de ştiinţă juridică cum era odinioară plină de altceva, a fost puţin între iunie 2004 şi februarie 2005 consilier în cadrul Consiliului General al Municipiului Bucureşti, preşedinte al Comisiei Juridice şi de Disciplină, din partea PNL - unde presta la data respectivă (WTF??!!).

In politică a împins-o Virgil Asztaloş Măgureanu, care a dirijat-o pe paraşută către PSD, prin Cozmin Guşă. Apoi, a fost teleghidată către PNL, prin Varujan Vosganian. În 2002 a intrat în Partidul Naţional Liberal, iar în iunie 2004 a devenit consilier municipal din partea PNL.

Pe 21 octombrie 2005 a demisionat din PNL, iar la 12 februarie 2006 se înscrie în PD - si incepe ascensiunea fulminantă, sub atenta oblăduire a Chiorului. La PD, şi implicit la Traian Băsescu, a ajuns prin intermediul Mioarei Mantale. Lumea vorbeşte că această nimfomană din Pleşcoi s-ar fi tăvălit şi cu următorii: Varujan Vosganian, Paul Păcuraru, Sebastian Vlădescu, S.O. Vântu, C.P. Tăriceanu, Dinu Patriciu, Theodor Stolojan.

Până în octombrie 2005, a fost consilier de stat la Administraţia Prezidenţială, şef al Cancelariei prezidenţiale (evident, datorita adâncii "competenţe" politico -juridice), funcţie deţinută acum de Cătălin Avramescu.

În toamna anului 2005, ea a demisionat din funcţia deţinută la Preşedinţie, invocând atacurile "profund nedrepte" îndreptate asupra sa şi a altor persoane care susţin lupta anticorupţie, precum şi faptul că nu doreşte ca prin insinuările la adresa sa să devină "o vulnerabilitate a demersurilor preşedintelui".

În 13 aprilie 2005 apare în Academia Caţavencu un interviu în care Elena Udrea este întrebată dacă este iubita lui Traian Băsescu. Răspunsul ei a fost: "Ştiţi de când aştept întrebarea asta? La întrebarea asta pot să vă răspund peste zece ani?".

Deşi nu mai era consilier prezidenţial, făcea vizite nocturne la Cotroceni, aşa cum a dezvăluit Jurnalul Naţional, Preşedinţia şi SPP, refuzând să explice scopul acestor vizite. Conform unor surse din Palatul Cotroceni, citate de presă, Elena Udrea intra foarte des în sediul administraţiei prezidenţiale, după ce şi-a dat demisia din funcţia de şef al Cancelariei prezidenţiale. Sursele amintite susţin că, timp de un an, ea şi-a păstrat chiar şi biroul din vecinătatea cabinetului lui Traian Băsescu. Întrebată despre vizitele nocturne, a răspuns sec: "Nu comentez". Întrebat şi el de ce maşina Elenei Udrea intră noaptea la Palat, Traian Băsescu a spus sec: "Spuneţi o minciună. Confundaţi o maşină cu o femeie. Eu n-aş face confuzia asta". Apoi a argumentat ca a venit să alimenteze, că era combustibilul mai ieftin!

În 30 noiembrie 2008, Elena Udrea a fost aleasă deputat.

Restul e istorie. O istorie a ruşinii naţionale.

Aşteptăm cu nerabdare s-o vedem in funcţia de prim ministru, apoi de preşedinte. Astfel, va ajunge acolo unde n-au ajuns celelalte 2 prostituate celebre - Elena Lupescu si Elena Ceausescu.

ROMANI ! VA DESTEPTATI VREODATA ?! DACA NU, NE MERITAM SOARTA !!!

Ia citeste ce mi-au trimis si mie prietenii.

Discurs rostit de către Geert Wilders, preşedintele Partidului Libertăţii din Olanda, membru al Parlamentului olandez, în faţa adunării unor factori politici internaţionali, la unul din cele mai exclusiviste şi mai renumite hoteluri din New York, cunoscutul "Four Seasons", în toamna anului 2009

Dragi prieteni,

Vă mulţumesc foarte mult pentru că m-aţi invitat.

Vin în America cu o misiune. Nu este totul bine în lumea veche. Se conturează un imens pericol şi este foarte greu să fii optimist. S-ar putea să ne aflăm în faza finală a islamizării Europei. Acesta nu este numai un pericol actual şi transparent pentru însuşi viitorul Europei, ci un pericol pentru America şi pentru întreaga supravieţuire a Vestului. Statele Unite constituie ultimul bastion al civilizaţiei apusene care ar înfrunta o Europă islamică.

Mai întâi, voi descrie situaţia existentă pe teritoriul Europei, iar apoi voi spune câteva cuvinte despre Islam.

Europa, pe care dumneavoastră o cunoaşteţi, este în schimbare. Dvs. aţi văzut, probabil, evenimente importante, anumite semne. Dar în toate aceste oraşe, uneori la numai câteva case distanţă de destinaţiile dumneavoastră turistice, este o cu totul altă lume. Este o lume a societăţii paralele create de imigrarea musulmană în masă.

Pretutindeni în Europa se ridică o nouă realitate: întregi cartiere musulmane, unde rezidă sau, măcar, poate fi văzută foarte puţină populaţie indigenă. Şi dacă este, ajunge s-o regrete. Şi acest lucru este valabil chiar şi pentru poliţie. Este o lume a eşarfelor pe cap, o lume în care femeile se preumblă într-o ţinută în care nu li se vede faţa şi cu o droaie de copii după ele, iar soţii lor, sau dacă preferaţi proprietarii lor de sclavi, păşesc cu trei paşi înaintea lor. Ai moschei la multe colţuri de stradă. Prăvăliile au semne pe care nici dumneavoastră şi nici eu nu le putem citi. Cu greu veţi găsi vreo activitate economică. Există ghetouri musulmane, controlate de fanatici religioşi. Există cartiere musulmane şi ele cresc ca ciupercile în toate oraşele de-a curmezişul Europei. Acestea sunt construcţiile de blocuri pentru controlul populaţiei crescânde a Europei, stradă cu stradă, cartier cu cartier, oraş cu oraş.

Există acum mii de moschei în toată Europa. Cu congregaţii mai largi decât în bisericile creştine. Şi în fiecare oraş european există planuri de a construi supermoschei care să facă să pară şi mai pitice fiecare biserică în acea regiune. Semnalul este evident: Noi dominăm!

Multe oraşe europene sunt deja pe un sfert musulmanizate: luaţi doar Amsterdamul, Marsilia sau Malmo în Suedia. În multe oraşe, majoritatea populaţiei sub 18 ani este musulmană. Parisul este acum înconjurat de un cerc de cartiere musulmane. Mohamed, este acum cel mai popular nume în rândul băieţilor, în multe oraşe.

În unele şcoli elementare din Amsterdam nu se mai poate vorbi despre ferme, deoarece asta ar însemna să se menţioneze şi porcul, ceea ce ar fi o insultă pentru musulmani. Multe şcoli din Belgia şi Danemarca servesc elevilor numai "halal food" (adică mâncare acceptată de religia musulmană, fără carne de porc sau carne de animal nesacrificat conform ritualurilor musulmane). În Amsterdam, cândva un oraş tolerant, gay-ii (adică homosexualii) sunt crunt bătuţi aproape exclusiv de către musulmani. Femeile nemusulmane aud regulat strigându-li-se "curvă, curvă". Antenele farfurii de televiziune nu sunt îndreptate spre canalele locale, ci numai spre staţiile din ţările de provenienţă musulmană. În Franţa, profesorii de şcoală sunt îndrumaţi să evite autorii care sunt consideraţi "ofensivi" musulmanilor, inclusiv Voltaire şi Diderot; acelaşi lucru este valabil şi pentru Darwin. Istoria Holocaustului nu mai poate fi predată în şcoală din cauaza sensibilităţii musulmane.

În Anglia, tribunalele "Sharia" fac acum parte oficial din sistemul legislativ britanic (tribunalele sharia sunt sunt instanţe judecătoreşti musulmane, care acţionează şi din moschei - n.t.)

Multe cartiere ale orașelor din Franţa sunt astăzi zone "de necirculat" pentru femeile fără capul acoperit cu un şal. În urmă cu o săptămână, un bărbat aproape a murit după ce a fost bătut de musulmani pe o stradă din Bruxelles, pentru că a fost văzut bând, când la ei era Ramadanul.

Evreii părăsesc Franţa în număr record, fugind de cel mai crunt val de antisemitism de la al doilea război mondial. Franceza este o limbă vorbită astăzi curent pe străzile din Tel Aviv şi Natania, din Israel. Aş putea continua cu multe povestiri de acest gen, povestiri despre islamizare.

Un total de 54 de milioane de musulmani trăiesc astăzi în Europa. Într-un calcul recent al Universităţii San Diego, s-a constatat că în numai următorii 12 ani, 25 % din populaţia Europei vor fi musulmani. Bernatd Lewis a prezis o majoritate musulmană până la sfârşitul acestui secol.

Acestea, desigur, sunt numai cifre. Şi cifrele n-ar fi ameninţătoare dacă imigranţii musulmani ar manifesta o tendinţă de asimilare. Însă sunt infime semnele în sensul ăsta. "Pew Research Center" a raportat că jumătate din musulmanii francezi consideră loialitatea lor faţă de islam mai puternică dacât loialitatea lor faţă de Franţa (Pew Research Center este o organizaţie americană care oferă opţiuni, atitudini şi tendinţe ale opiniei publice din SUA şi din lume - n.t.) O treime dintre musulmanii francezi nu se opun deloc atacurilor sinucigaşe. Iar Centrul Britanic pentru Coeziune Socială a comunicat că o treime din studenţii musulmani britanici se pronunţă pentru un "califat" mondial. Musulmanii cer să "li se arate respect", iar noi le arătăm acest respect: avem sărbători musulmane oficiale de stat.

Procurorul General creştin-democrat tinde să accepte "sharia" dacă există o majoritate musulmană. Avem miniştri, membri de cabinet, cu paşapoarte de Maroc şi Turcia. Cererile musulmane sunt susţinute de comportări nelegale, mergând de la crime mărunte şi violenţe întâmplătoare, de exemplu contra lucrătorilor pe ambulanţe şi şoferi de autobuz, până la răzmeriţe pe scară redusă. Parisul a văzut asemenea revolte în suburbiile sale. Eu îi numesc pe aceşti criminali "colonişti". Pentru că asta sunt. Ei nu vin să se integreze în societăţile noastre; ei vin să integreze societăţile noastre în Dar-al-Islam - ul lor. Din cauza asta sunt colonişti (Dar-al-Islam este o secţiune a islamului mondial - n. t.)

Multe din aceste violenţe de stradă, de care am pomenit, sunt îndreptate exclusiv împotriva nemusulmanilor, forţând pe mulţi dintre băştinaşi (localnici) să părăsească propriul lor cartier, propriul oraş, propria ţară. Mai mult, musulmanii reprezintă astăzi un număr de votanţi care nu se poate ignora.

Al doilea lucru pe care trebuie să-l ştiţi este importanţa profetului Mohamed. Conduita lui este un exemplu pentru toţi musulmanii şi nu poate fi criticată. Acum, dacă Mohamed ar fi fost un om al păcii, cum ar fi, să spunem, Gandhi sau Maica Tereza, n-ar fi fost nici o problemă. Dar Mahomed a fost un şef de bandă, un asasin, un pedofil şi a avut mai multe căsătorii în acelaşi timp. Tradiţia islamică ne povesteşte cum s-a luptat el în bătălii, cum şi-a omorît duşmanii şi chiar cum executa prizonieri de război. Mohamed însuşi a masacrat tribul iudeu al lui Banu Qurayzah. Dacă ceva este bine pentru Islam, e bine; dacă este rău pentru Islam, este rău.

Să nu încerce nimeni să vă păcălească cu faptul că islamul ar fi o religie. Desigur, are un Dumnezeu, o lume de apoi şi cele 72 de fecioare. Dar, în esenţă, Islamul este o ideologie politică. Este un sistem care stabileşte reguli precise pentru societate şi pentru viaţa fiecărei persoane. Islamul vrea să dicteze fiecare aspect al vieţii. Islamul înseamnă "resemnare" sau supunere. Islamul nu este compatibil cu libertatea sau cu democraţia, pentru că se străduieşte să obţină "sharia", in dorința de a deveni o religie totalitară.

Acum ştiţi de ce Winston Churchill a numit Islamul "cea mai retrogradă forţă din lume" şi de ce a comparat "Mein Kampf" cu Coranul. Publicul a acceptat sincer povestea palestiniană şi vede Israelul ca agresor. Dar eu am trăit în ţara aceea şi am vizitat-o de o mulţime de ori. Eu susţin Israelul. Întâi, pentru că este patria evreească după două mii de ani de exil, incluzând Auschwitz-ul, în al doilea rând pentru că este o democraţie şi în al treilea rând pentru că Israelul este prima noastră linie de apărare.

Această micuţă ţară este situată pe linia de luptă contra jihadului, împiedicând avansarea teritorială a Islamului. Israelul înfruntă linia de luptă a jihadului la fel ca şi Kaşmirul, Kosovo, Filipinele, Sudul Tailandei, Darfur în Sudan sau Libanul. Israelul este pur şi simplu în cale. Aşa cum a fost şi Berlinul de Vest în timpul războiului rece.

...

În ţara mea, în Olanda, 60% din populaţie consideră imigrarea în masă a musulmanilor, drept greşeala politică numărul unu de la al doilea război mondial încoace. Şi alţi 60% consideră Islamul ca cel mai mare pericol.

Luminile se pot stinge în Europa mai repede decât vă puteţi imagina. O Europă islamică înseamnă o Europă fără libertate şi democraţie, un deşert economic, un coşmar intelectual şi o pierdere de putere militară pentru America, deoarece aliaţii săi se vor transforma în duşmani, duşmani cu bombe atomice. Cu o Europă islamică, America va trebui singură să apere moştenirea Romei, a Atenei şi a Ierusalimului.

Dragi prieteni, libertatea este cel mai preţios cadou. Generaţia mea niciodată n-a trebuit să lupte pentru această libertate, ea ne-a fost oferită pe o tavă de argint, de către oamenii care au luptat pentru ea cu viaţa lor. Pe tot cuprinsul Europei, cimitirele americane ne amintesc de băieţi tineri care niciodată n-au ajuns acasă şi a căror amintire noi o preţuim. Generaţia mea nu este proprietara acestei libertăţi; noi suntem numai păstrătorii, paznicii ei. Noi putem doar preda această libertate greu obţinută, copiilor Europei, în aceeaşi stare în care ne-a fost oferită nouă. Noi nu putem ajunge la nici o înţelegere cu mulahii şi imamii (conducători religioşi musulmani - nota mea). Generaţiile viitoare nu ne vor ierta niciodată. Noi nu ne putem risipi libertăţile. Pur şi simplu nu avem dreptul să facem asta.

Trebuie să facem tot ce este posibil acum pentru a opri această stupiditate islamică, pentru ca să nu poată distruge lumea aceasta liberă pe care noi o cunoaştem.

Vă mulţumesc,

Geert Wilders, preşedintele Partidului Libertăţii din Olanda, membru al Parlamentului olandez