Marcel Iures - Ca sa fii rege

“Ca sa fii rege peste animale, nu-i cine stie cat.Trebuie doar sa fii mai puternic decat ele. Si-atat.
Ca sa fii rege peste pasari este putin mai greu. Dar frumos.Trebuie sa zbori mereu mai inalt decat ele si niciodata mai jos.
Ca sa fii rege peste flori trebuie sa suporti la hotare maracinii si spiniisi mai ales, trebuie sa inmiresmezi catre lume mai mult decat crinii.
Ca sa fii rege peste instelare trebuie sa te asezi printre luceferi – calator spre Orion si, reprivindu-te de jos, sa fii mai luminos decat oricare. Si fara truda.
Ca sa fii rege peste ape si vant trebuie sa inveti osanale ca ingerii sisa le aduci pe pamint alinare pentru lacrima corbilor din Valea Plangerii.
Ca sa fii rege peste oameni este mai greu decat toate altceva.Trebuie sa traiesti si sa mori pentru ei, invatindu-i ce inseamna a iubi,a ierta…Dar, cel mai minunat, este sa poti fi rege peste tine insuti,atunci cand alegi binele, fie din bucuria altuia, fie din plansul tau.
Si sa incheiem intelept si frumos. Si, mai ales, cum se cuvine.Incoronarea ta o face Hristos cind mergi pe drumul dinspre rau spre bine.In clipa aceea, Vesnicia te cumpaneste.
Daca vrei sa fii rege, alege binele!Hei! Grabeste-te!”

Permisul auto, de Dan Puric.

• # Dumnezeu, iubindu-mă, mă tot pune la felurite încercări ca să nu mă# plictisesc.# Aşa a fost şi cu şoferia. Ne-am luat şi noi maşină.# Atunci mi-a zis soţia că ar fi bine să-mi iau permis şi eu, că cine# ştie, s-ar putea să fie nevoie vreodată să şofez.# Pentru mine, lucrul astă a venit prea tarziu, şi m-am dus la prima# lecţie de şoferie cu emoţii de liceean, la un PECO, unde trebuia să mă# întâlnesc cu instructorul.# Tremuram rău pe marginea trotuarului, ca la bacalaureat, şi îl# aşteptam. Cel mai bun lucru era că omul nu mă cunoştea.# A venit cu o Dacia de pe vremea lui Ceauşescu, căreia, când i-a pus o# frână, chiar în faţa mea, i-au sărit şuruburile pe jos. Le-a adunat# tacticos şi le-a pus la locul lor, ignorându-mă.# Era mecanicul absolut, la întâlnirea cu imbecilul absolut.# Locul mortului# Nea Ilie era plin de vaselină şi avea un fes slinos pe cap. M-a citit# din prima, şi-a dat seama cu cine are de-a face.# Daca m-ar fi cunoscut, mi-ar fi spus: # Când mi-a zis, fără să se uite la mine: , am îngheţat.# # Absolut genial!# Apoi îmi spune scurt: # Eu, speriat: .# El: # Şi atunci m-am gândit să strig şi eu la poporul român:# # Era o adevarată resuscitare, domnule!# Şi îmi tot repeta: # Ceea ce a urmat a fost incredibil. M-a scos direct în trafic.# Şi eu trebuia să am mâna pe volan, pe chei, pe schimbătorul de# viteze, trebuia să mă uit în cele două oglinzi, dar şi în ochii lui.# # Şi m-a ţinut aşa, de îngheţam şi transpiram tot, doua zile la rând! Nu# mai eram sănătos! Nici un rol, în viaţa mea, nu m-a solicitat atât de# mult, şi nu m-a adus într-o asemenea stare.# În a treia zi s-a liniştit de tot.# Stătea bătrânul cu o mână pe volan şi cu fesul pe ochi.# Dormea, domnule!# <Înseamnă că am început să conduc bine>, mi-am zis.# Crucea Sfântului Andrei.# Nu l-aţi văzut pe Puric, disperatul, între Maestrul său dormind şi# traficul din Bucureşti.# Si, târându-mă# încet-încet, am trecut pe lângă un cimitir. Atunci# Maestrul a deschis ochii:# # Mie mi-a îngheţat coloana vertebrală.# <În cimitir?># # # # Omul ăsta m-a creştinat pe mine, teologul lui peşte.# Avea dreptate! Când vezi Crucea Sfântului Andrei, te uiţi în dreapta# şi nu crezi nici măcar în ăla de-ţi face semn cu steagul, că e ţara# plină de proşti.# Vei învaţa să conduci când vei şti să te fereşti de proşti, nu când# vei şti legea!!!"