Interviu cu Dumnezeu/ de Octavian Paler

- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
- Dacă ai timp… i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească…., iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani……iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea.Faptul că se gândesc cu teama la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?
- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc…..şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi ca pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.
- Mulţumesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna .

Iisus, marele initiat din Dacia!

Numeroase voci, uneori avizate, alteori neavizate, se pronunta ca Iisus Christos nu a existat ca erou istoric, fiind doar o inventie evreiasca. Ateii mai moderati si cu putina stiinta de carte, sustin faptul ca inexistenta unui Iisus istoric este sustinuta de cvasi-totala lipsa a informatiilor despre persoana sa in documentele istorice ale vremii (in afara Evangheliilor a caror existenta nu o pot contesta).

Noi spunem ca nici unii nici ceilalti nu au dreptate.
Avem anumite rezerve in a crede ca evreii se tem atat de mult de o "inventie" si mai selectionat o inventie de-a lor, cu care ar trebui sa fie mandri. Avem rezerve in a crede si faptul ca Isus lipseste cu desavarsire in literatura vremii, deoarece exista o sumedenie de autori care-l mentioneaza foarte clar ca erou istoric. Acest lucru il mentioneaza pana si evreii, acuzandu-l dar de vrajitorie. O traditie din secolul I sau II mentioneaza pe "Yeshu" care " practica vrajitoria si uimea Israelul" (B Sanhedrin, 43,a; cf Mircea Eliade, Istoria ideilor si credintelor religioase, vol II,p.305, ed1992). Apoi, avem marturia lui Flavius Josephus, istoric roman de nationalitate evreiasca, care afirma ca in acea epoca traia un om pe nume Iisus, care avea o purtare foarte buna si virtuti puternice ( cf. J. Duquesne, Iisus, Ed. Humanitas,1995, p245).

Mai mult, el este pomenit si de catre cei mai inversunati dusmani ai crestinismului, romanii. Tacitus de exemplu, ne confirma faptul ca Iisus a fost osandit la moarte in vremea cand guvernator al Palestinei era Pontius Pilat (Anale 15, 44). Alte marturii in legatura cu Iisus le avem de la Pliniu cel Tanar, (Scrisori, 10,96) si Suetonius (Viata lui Claudius, 25,4). Sa nu mai punem la socoteala faptul ca o "inventie evreiasca" nu putea beneficia de "acte in regula" a condamnarii sale la moarte. Acest document exista, precum si altele cum sunt Marturia paganului Lentullus, proconsul al Tyrului si Sydonului in vremea imparatului roman Tiberius; Epistola femeii lui Pilat, pe numele sau Procula, adresata prietenei sale Pulvia, in care se relateaza despre ultimele evenimente din viata lui Iisus si alte patru epistole ale lui Pilat catre imparatul Romei. Atata zarva pentru o "inventie evreiasca"? - ne indoim in mod serios.

Urmarind atat relatarile istorice despre Isus, cat si cele evanghelice, avem anumite rezerve in a crede ca Iisus ar fi fost evreu asa cum afirma M. Eliade si ca divinitatea careia i se inchina el si o numea Tata, era Yahwe al evreilor.
Sa purcedem si sa vedem dovezile-..!

Caracterele tipologico-raseologice ale lui Iisus
Beneficiem de doua descrieri amanuntite ale lui Iisus: una a lui Lentullus , functionar roman in regiunea Tyr si Sydon si alta a guvernatorului Iudeii, Pontius Pillat, ambele adresate imparatului de la Roma. Sa dam cuvantul lui Lentullus care ne spune: "(Iisus) este de o statura mijlocie si de o frumusete fara seaman, uimitoare, si seamana cu mama lui, care este cea mai frumoasa femeie din lume. Parul lui este ca aluna coapta si ii cade pana la umeri, se imparte in doua prin mijlocul capului, dupa obiceiul locuitorilor din Nazareth. Fruntea lui este lata, exprimand inocenta si liniste. Nici o pata sau zbarcitura nu se vede pe fata lui rumena. Nasul drept, buzele subtiri, expresia nobila, nu arata nici un argument pentru vreo critica logica, din nou barba lui bogata si de aceeasi culoare cu parul sau, este lunga si se desparte in doua pe la mijloc. Ochii sunt albastrii vineti, blanzi si senini." (diacon Gheorghe Babut, Vamile Vazduhului, Istoria despre Christos, Documente istorice, ed. Pelerinul Roman, Oradea, 1993, p. 116).

Prin urmare nimic din caracterele tipologico- rasiale ale evreilor. Faptul este dovedit de afirmatia lui Pontiu Pilat: "Trecand intr-o zi pe langa lacul ce se cheama Siloam am vazut acolo mare multime de popor, din nou in mijlocul ei pe un tanar-Mi s-a sustinut ca este Iisus. Era tocmai ceea ce putin ma asteptam sa vad, atat de mare era deosebirea dintre el si ascultatorii lui- El parea fi cam de vreo 30 de ani. N-am vazut in viata mea o privire atat de senina si de dulce, un contrast izbitor intre el si ascultatorii lui, cu barbile lor negre si fetele incruntate"(ibidem, p. 121)

Urmarind cele relatate de cele doua oficialitati romane, tragem concluzia ca Iisus nu era evreu! Dar carui generatie putea apartine el?
Ne lamureste in aceasta privinta Eugen Delcea si Paul Lazar Tonciulescu care vorbind despre tartarienii plecati spre Sumer din "Tara Soarelui Rasare" (Dacia) spun ca, sumerienii, "in acord cu prezumtiile sumerologilor", aveau ochii mari, buzele subtiri, nasul drept sau putin acvilin si pielea alba, fiind de tip brahicefal (cu fruntea lata) - descriere ce se potriveste perfect tipului uman geto dacic. La asta se adauga portul barbii lungi si a pletelor ( Eugen Delcea/ Paul Lazar Tonciulescu, Enigmele Terrei. Istoria incepe in Carpati, ed. Obiectiv, Craiova, vol I, p. 63). din nou I. I. Russu completeaza: "-dacii erau asa cum este vreo in totalitate poporul roman, inca o data brahicefalii europoizi (a se intelege tartarienii - n.n) cuceritori ai Sumerului la mijlocul secolului al IV-lea, nu puteau fi decat cu parul castaniu" (ibidem, p. 64).
Prin urmare ca si caracteristici tipologice, Isus se incadreaza tipului uman carpato-dunarean si nicidecum tipului semitic!

Zamolxe in predicile lui Iisus
Urmarind cu atentie textele crestine, putem observa ca epitetele pe care le da Iisus lui Dumnezeu nu sunt caracteristice credintei yahviste. Trei dintre epitetele pe care le atribuie Iisus parintelui sau divin, atrag atentia in mod special: Dumnezeu, Tatal si Omul.
Ioan ne spune in Evanghelia sa: "Si eu am vazut si am marturisit ca el este Fiul lui Dumnezeu" (Ioan,1:33). Cine este aceasta divinitate careia i se inchina Iisus stiuta fiind diferenta flagranta dintre Dumnezeul Vechiului Testament si cel al Noului Testament ? Ne lamureste arheologia si scrierea geniala a lui N. Densusianu "Dacia Preistorica". uite ce spune Densusianu:" Cuvantul arhaic de "deu" sau "deul" il aflam intrebuintat, ca un termen national, in tinuturile pelasge ale Traciei si Mesiei, si in timpurile Imperiului Roman. -In Muntii Rhodopului un veteran ridica la anul 76 d. Chr., un altar lui DEO MHDYZEI (MHDVZEI Desj., MHDIZEI Ren.), unde ultimul cuvant ne prezinta numai o forma alterata a lui Domnudzei sau Domnidzei, rom. Dumnedeu (Dumnezau - n.n). ( N. Densusianu, Dacia Preistorica, Ed. Arhetip, 2002, p. 214). Mai mult, acelasi autor ne atrage atentia ca forma combinata "Deu - Dumnedeu" care ne duce cu gandul la formularea evanghelica Domnul Dumnezeu o aflam si azi in traditiile populare romanesti (loc. cit. nota 2).

Observam ca Dumnezeu intr-o forma sau alta este o denumire nationala a divinitatii supreme pelasge traco-dace Zamolxe, singurul zeu al Daciei, din cele mai vechi timpuri pana azi. Spunem aceasta cu atat mai mult cu cat Isus in Evanghelii apare si cu denumirea de Mesia, din nou zona din sudul Dunarii locuita de asemenea de daci se numea Moesia (a se citi Mesia), o dovada in plus ca Iisus era de obarsie dacica inca o data formarea s-a spirituala s-a desavarsit aici. Mai trebuie amintit si faptul ca numele lui Zamolxe ca parinte eponim al moesilor ar putea fi Messios.
Cel mai des intalnit epitet al lui Dumnezeu in predicile lui Iisus, este "Tatal " care, aflam tot de la Densusianu, era un alt nume al lui Zamolxe. (op.cit, p.208-210). De notat in acest sens este si faptul ca lui Zamolxe ii erau dedicate ca locuri de cult si inchinaciune varfurile muntilor, pe teritoriul actualei Romanii existand numeroase inaltimi ce poarta denumirea de tartar, tatal sau tatar (op. cit. p. 209-210, nota 6). Atragem din nou atentia asupra unui fapt si anume acela ca Iisus in toate momentele principale ale vietii sale pamantesti a fost legat de masiv: Schimbarea la fata se petrece pe masiv, moartea sa se petrece pe masiv, nasterea lasa de banuit ca s-ar fi petrecut tot pe masiv, intr-o grota.

Una dintre cele mai fregvente denumiri pe care si le dadea siesi Iisus, era ceea de Fiu al Omului. Poate ca cesta denumire e cea mai misterioasa din tot cuprinsul Noului testament, cu referire la Iisus. Cine era acest om ? in nici un caz denumirea nu se refera la Iosif - logodnicul Mariei, ci mai degraba la aceea fiinta celesta la care face referire Daniel: "M-am uitat in timpul viziunilor noptii si uite, cu norii cerului a venit Unul ca un Fiu al Omului" (7:13). Pentru a ne lamuri mai bine, este cazul sa amintim inca un nume sub care Isus apare in Evanghelii: "Fiul lui David" ca si precizarea lui Marcu referitoare la cesta titulatura: " Si invatand in Templu, Iisus zicea: Cum zic carturarii ca Hristos este Fiul lui David? Caci insusi David a zis intru Duhul Sfant: Zis-a Domnul Domnului meu: Sezi de-a dreapta Mea pana voi pune pe vrajmasii tai asternut picioarelor tale". Deci, insusi David il numeste pe el Domn; de unde dar este Fiul lui" (Marcu 12:35-37). Bizar nu?

Permiteti-ne sa facem o mica divagatie pentru a afla cine este acest David despre care vorbeste Isus. Urmarind putin mersul istoriei vedem ca aceasta nu a confirmat niciodata existenta regelui David ! Ba mai mult, cartea Psalmilor atribuita lui David in Vechiul Testament, face nota discordanta cu intreg continutul Vechiului Testament avand mai degraba un caracter esenian. Numai ca-. Esenienii erau discipolii dacilor fiind singurii dintre evrei care s-au "incapatanat" sa ramana la traditia primordiala din Carpati, ai dacilor care in calitate de locuitori ai davelor se numeau "davi". Si uite cum o exclusiv semn poate schimba o intreaga istorie!

Acum sa revenim si sa vedem de ce insusi Iisus isi spunea "Fiul Omului". Densusianu vine si ne lamureste si in aceasta privinta: "cuvantul Om reprezenta in antichitate o inalta putere divina" (op. cit. p. 255, nota 2). Si mai departe tot el ne lamureste spunand: " Varfurile cele mai inalte ale acestui masiv (Bucegi - n.n) poarta azi numele, unul de Caraiman si altul de Omul, si amandoua au fost odata consacrate divinitatilor supreme ale rasei pelasge, unul lui Cerus Manus si altul lui Saturn numit Omul" (op. Cit. p. 226). Numai ca Densusianu face eroare de a nu-si da seama ca cele doua zeitati sunt una si aceeasi mare divinitate a preistoriei Zamolxe, careia i se inchina si Iisus.

Concluzia care se impune alaturand cele doua atribute ale lui Iisus, Fiul Omului si Fiul lui David ar fi o dubla legitimare a acestuia: Iisus Fiul Daviei (Daciei) (care) se inchina lui Zamolxe, Tatal, zeul dacilor. Mai mult, aceasta denumire de Fiu al Omului ne-ar putea indica si ce anume a facut Iisus in perioada asa numita "alba" a vietii sale, perioada dintre 12 si 30 de ani in care nu se stie nimic despre el. Urmarind cele spuse pana acum precum si alte informatii ale istoriei sacre vom vedea ca cel mai probabil, in aceasta perioada, Iisus si-a desavarsit formarea spirituala de Fiu a lui Dumnezeu /Zamolxe in Dacia, mai exact pe Varful Omu si in grota Ialomicioara, grota marelui preot al lui Zamolxe. De ce? Pentru ca - geografia sacra a antichitatii se reduce la-Dacia, inca o data momentele nasterii lui Christos si a mortii lui Iisus sunt legate de o grota- grota care peste tot este legata de initierile misterice. Mai mult moartea lui se petrece pe cruce si are o dimensiune mistica pronuntata, cruce care, ne spune Eliade devine Axis Mundi - axa lumii. Numai ca pentru antici, Axa Lumii se afla in regiunea polului getic, in Hiperboreea dacica, tara lui Zamolxe.

Banc

Doua prietene virgine isi povesteau tot ce faceau.

Una dintre ele pleaca intr-o excursie si se intoarce ne-mai-virgina.

Cealalta o intreaba:

- Cum e? Povesteste-mi!

- Prima data este oribil, doare de nu-ti imaginezi; dar apoi e nemaipomenit!

Prietena sa, intrigata, intreaba:

- Cam cum doare? Ca durerea de cap, de stomac?

- Nuuuu!

- Atunci cum? Ca durerea de spate, de masea, de urechi?

- Da! E ca durerea de masea!

- De ce ca durerea de masea?

- Pentru ca te doare, dar nu vrei sa ti-o scoata!