"In loc ca omul sa tinda la o prezenta stralucitoare in lume, la o existenta solara si sclipitoare, in loc sa traiasca pentru el insusi - nu in sens de egoism, ci de crestere interioara - a ajuns un rob pacatos si impotent al realitatii din afara."
Si uite un raspuns din Tutea: "Pe pasii domnului asta foarte mare care se cheama intreprinzator si despre care Sombart spune ca e Erfinder (inventator) , Entdecker (descoperitor) , Organisator (organizator) , Eroberer (cuceritor), pe pasii astuia care se desface din Evul Mediu in Renastere, se naste toata civilizatia moderna." Asta, intreprinzatorul, e un model de stralucire in viziunea lui Tutea, posibil numai intr-o atmosfera politica de tip liberal (cu fiinta, nu cu numele).
Iata ca exista un acord: munca abrutizanta sa fie facuta de roboti, iar omul, in loc sa fie trimis in somaj, sa poata sa tinda spre stralucire; STATUS: PENDING. Ramane in sarcina generatiilor actuale si imediat viitoare. E nevoie de o noua paradigma economica si sociala, asadar de minti de filosofi, economisti si politicieni luminate de fior de tip crestin. Pentru ca mintea iscoditoare sa gaseasca solutia cea buna si calda altfel performanta duce la orgoliul autodeterminarii (fals) si la specializarea idioata ce nu permite viziune de ansamblu; exemple triviale: lasarea pamantului sa "respire" macar o data la 7 ani, sa nu se culeaga si ultima boaba de grau de pe camp ca sa traiasca si ciorile si soarecii, sa nu ucizi semenul fizic - animalul - macar de trei ori pe saptamana (sa lasi viata sa-si desfasoare cursul: nu numai carnea dar si oul si laptele sunt furt de viata noua), sa-ti aduci aminte ca oamenii in esenta sunt similari pe pamant- (vezi carnavalele, saturnaliile, valentinele, dragaicile, ori alte sarbatori in care se decreta ca oamenii au aceleasi drepturi: slujitorii erau serviti de stapani, oricine putea avea acces la cele mai mari privilegii (haremul sultanului, promulgare de legi, cu efect scurt dar imediat, etc.) - in paranteza spus, lucrurile degenereaza datorita eludarii aspectului sacru al sarbatorii in sine, ramane pentru "fratele porc" cum spune tandru Noica trupului, dulcea pacaleala a Placerii, loc de desfasurare a luptei dintre Bine si Rau.
Si pentru ca nu cunosteau iertarea
Au denumit tristete neuitarea
Si moartea celor care striga: cant!
Sa zic din Tutea?
"Zice Kant in Critica Ratiunii Pure: <
Pai daca ar gandi asa omul de la putere de pretutindeni, zic eu ca ar fi aerul ceva mai ozonat, putintel mai respirabil.
Seara buna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu