Un egal meritat

Un egal amar, dar corect. Şi maxim. Pentru că, să fim cinstiţi!, raportul de forţe individual a fost net în favoarea oaspeţilor. România a compensat prin elanul iniţial şi, apoi, printr-o solidaritate în care chiar şi Mutu sau Marica au făcut faza defensivă. Cînd îl ai pe Ribery în teren, de la Hagi încoace n-am mai văzut asemenea accelerări!, nu poţi decît să fii favorită. Meritul echipei noastre e că am anulat din start avantajul Franţei. După aceea însă, albaştrii s-au prăvălit peste noi şi au marcat logic. Păcat pentru gafa lui Lobonţ! A fost aseară pompierul care îl scapă cu capul de bordură pe care l-a scos din flăcări! El ne-a salvat, el ne-a prăbuşit.
O confirmare avem totuşi. Grupa e absolut dementă, iar noi am cîştigat un jucător: Mureşan. El e confirmarea că echipele de club pot duce, uşor, uşor “naţionala” înapoi. Dar drumul e lung!