Pasta de dinţi care iti "spala" creierul

Publicul este astăzi prea puţin conştient de efectele nocive ale ingerării de
fluoruri, atât prin utilizarea pastelor de dinţi care conţin fluor, cât
şi din apa potabilă. Există un număr foarte mare de studii care au
demonstrat că fluorurarea nu are niciun efect în combatarea cariilor dentare, în schimb există dovezi că fluorul din pasta de dinţi şi din apă reprezintă un real pericol pentru sănătate.Fluorizarea este contestata vehement de mii de medici şi oameni de ştiinţă, iar cercetările au arătat că ea conduce la creşterea mortalităţii infantile, provoacă malformaţii
congenitale, distruge oasele şi sistemul nervos, scade coeficientul de
inteligenţă şi induce stări de obedienţă. O serie de studii demonstrează că în trupul uman prima ţintă atacată în carefluorurile se acumulează este glanda pineală (epifiza), fapt care conduce la calcifiere şi blocarea funcţiilor acesteia. Glanda pineală este localizată exact
în centrul geometric al creierului. Ea este de mărimea unui bob de
mazăre şi este amplasată într-o cavitate mică, în spatele şi deasupra
glandei pituitare, chiar în spatele ochilor, fiind legată de al treilea
ventricul al creierului. Adevărata funcţie a acestei glande misterioase a fost îndelung contemplată de către filosofi şi adepţi spirituali.
Vechii greci credeau că glanda pineală reprezenta legătura noastră cu
"Realitatea Gândului". Marele filosof Descartes a numit-o "Locul sufletului".

Glanda pineală prezintă multe caracteristici ale ochiului exterior. Această
glandă conţine o hartă completă a câmpului vizual al ochiului. Este
activată de lumină şi controlează variaţiile bioritmului natural al
organismului. Glanda pineală funcţionează într-o armonie directă cu
hipotalamusul - ce coordonează reacţiile legate de sete, foame,
sexualitate, ceasul biologic, precum şi procesul de îmbătrânire. Glanda
pineală secretă melatonina în stare de relaxare şi, de asemenea,
răspunde la energia câmpului electromagnetic. În zona unei anumite
frecvenţe a undelor cerebrale, cum ar fi undele Theta, simţul graniţei
ego-ului deseori dispare. Conştiinţa noastră este, în acel moment, mai
puţin preocupată de existenţa fizică. Efectele negative în plan
psiho-mental şi chiar spiritual ale prezenţei unor cantităţi de fluor excesive în
corpul uman sunt considerabile şi nu pot fi neglijate. Tradiţia yoghină
afirmă că funcţiile glandei pineale sunt corelate cu centrul de forţă suprem al fiinţei umane, Sahasrara. Fluorul afectează grav funcţionarea acestui centru de forţă, privând-o
pe fiinţa umană de anumite trăiri spirituale esenţiale. Fluorurarea
poate avea deci ca efecte chiar modificarea concepţiilor morale şi de
viată. În acest context putem spune că nu este deloc întâmplătoare
proliferarea ateismului într-o lume în care miliarde de oameni de pe planetă sunt păcăliţi să se spele pe dinţi cu o
neurotoxină sub pretextul că "salvează lumea de carii". S-ar
putea să nu vă pară surprinzător faptul că regimurile lui Hitler şi
Stalin au practicat conceptul de control al minţii prin intermediul
substanţelor chimice. Însă s-ar putea să vă mire cum a ajuns astăzi fluorura să fie folosită ca instrument de supunere şi îndobitocire a populatiei la nivel global: conceptul a fost preluat de armata americană care a
continuat cercetările naziste în căutarea unor tehnici ce produc
incapacitatea inamicului sau a unei întregi naţiuni.

La sfârşitul celui de-al II-lea Război Mondial, guvernul SUA l-a trimis pe Charles Eliot Perkins, un cercetător din domeniul chimiei, biochimiei,
fiziologiei şi patologiei, să coordoneze vastele uzine chimice IG Farben din Germania. Acesta a aflat de la chimiştii germani despre programul
de tratare a apei potabile cu fluorură de sodiu desfăsurat în timpul
războiului de conducerea germană, cu scopul de a controla populaţia
dintr-o anumită zonă. Metoda fusese testată anterior în Germania şi
Rusia pe câmpul de luptă pentru a-i face "proşti şi docili" pe
prizonierii de război. IG Farben dezvoltase un proiect de fluorurare a
apei în ţările ocupate deoarece se descoperise că aceasta produce
atrofierea glandei pineale, pentru cel afectat devenind dificilă
apărarea libertăţii, el comportându-se foarte docil în faţa autorităţilor. Aşa cum se arată
în "raportul Rockefeller", o directivă prezindenţiala din anii '70
privind activitatea CIA, "programul medicamentelor a fost parte dintr-un mult mai larg program de cercetare al CIA privind controlul
comportamentului uman". Fluorura rămâne şi astăzi una dintre cele mai
puternice substante anti-psihotice cunoscute şi reprezintă circa 25% din majoritatea tranchilizantelor. Recent o ştire apărută pe site-ul Infowars afirma: Un studiu ştiinţific demonstrează că fluorura distruge creierul !
Un studiu efectuat de oamenii de stiinta din India demonstrează ca
ingerarea fluorurii de sodiu produce leziuni neurologice şi ale
creierului. Studiul a fost publicat de către K. Pratap Reddy de la
Colegiul Universităţii de Ştiinţe de la Universitatea Osmania din
Hyderabad , India .

Studiul a fost efectuat pe şobolani, pe o perioadă de 60 de zile. Fluorul a
produs schimbări neurodegenerative, observându-se modificări morfologice în neocortex, hipocampus şi cerebel, precum şi în măduva spinării şi
nervul sciatic.

Anterior, în anul 1995 dr. Phyllis Mullenix şi colegii săi stabiliseră că studiile realizate administrând fluorură unor şobolani "pot fi
relevante în cazul oamenilor pentru potenţiale disfuncţii motorii,
deficit al IQ-ului (coeficientului de inteligenţă) şi dizabilităţi de
învăţare."

K. Pratap Reddy scrie în "the Journal of Medical and Allied Sciences: "Un
nivel ridicat de consum de fluor (1-12 ppm), afectează sistemul nervos
central în mod direct, fără a provoca mai întâi diformităţi fizice, ca
urmare a fluorozei scheletului". Deteriorarea hipocampusului conduce
adeseori la hiperactivitate (ADHD) şi deficienţe cognitive.

Numeroase studii efectuate în ultimii ani în China, India, Iran şi Mexic au stabilit că expunerea la fluor este asociată cu un deficit de IQ(coeficient de inteligenţă) la copii.

Corelaţia între expunerea la fluor şi IQ-ul diminuat a fost subliniată la
începutul acestui an, după publicarea rezultatelor unui studiu realizat
în China . Paul Fassa scria în aprilie pentru Natural News: "Un studiu chinez recent a concluzionat că mici cantităţi de fluorură
de sodiu ingerate în apa de băut (sau prin spălatul pe dinţi) diminueaza IQ-ul, în special în rândul copiilor. Acesta este al douăzeci şi
patrulea studiu internaţional ce are aceeaşi concluzie. Fluorura de
sodiu este legată, de asemenea, de scăderea fertilităţii şi a numărului de spermatozoizi."

În plus faţă de studiul chinez şi celelate 23 de studii ale IQ-ului, există peste 100 de alte studii pe animale care conexează fluorura cu leziuni ale creierului, susţine site-ul "Fluoride Action Network". Studiul indian este cel mai recent dintre acestea.

Dr. Tara Blank, responsabilul pe teme de Stiinţă şi Sănantate al "Fluoride
Action Network" afirmă că studiul realizat de chinezi "ar trebui să fie
cel care să ducă în sfârşit la interzicerea fluorizării apei şi a pastei de dinţi. Milioane de copii americani sunt expuşi zi de zi în mod
inutil la această neurotoxină. Ce om cu mintea întreagă ar risca
scăderea inteligenţei copilului lui sub pretextul slab dovedit al
reducerii unei procent nesemnificativ al cariilor dentare."

Studiul indian disponibil aici în format PDF poate fi un ajutor inestimabil pentru activiştii care luptă pentru eliminarea distrugătoarei neurotoxine - fluorura de sodiu - din apa potabilă,
produsele de igienă orală şi din alte produse cosmetice sau alimentare.
Pericolul docilizării şi al distrugerii cerebrale nu este însă cel mai grav efect al fluorurilor asupra corpului uman. Odată cu apariţia unor studii
independente in anii '80, multiple sesizări şi proteste au fost adresate FDA (Food & Drug Administration) referitoare la pericolele
reprezentate de fluorizare, însă acestea au rămas fără răspuns. Totuşi,
după apariţia unui studiu care demonstra pericolul fluorului din pasta
de dinţi pentru copii mai mici de 6 ani, în loc să-l interzică, FDA a
impus de la data de 7 aprilie 1997 ca toate pastele de dinţi cu fluorură vândute în Statele Unite să poarte pe ambalaj o atenţionare în caz de otrăvire:
"AVERTISMENT: A nu se lăsa la îndemâna copiilor sub vârsta de 6 ani. Dacă înghiţiţi
accidental, apelaţi la un ajutor profesionist sau contactaţi imediat un
centru de control al otrăvurilor."

De ce este nevoie de un astfel de avertisment?
De ce nu este interzis complet fluorul din pastele de dinţi?

Există o informaţie pe care majoritatea populaţiei nu o cunoaşte şi care sună
înfricoşător. Ea aparţine doctorului John Yiamouyiannis: "Nu adăugăm
în mod deliberat arsenic şi nici plumb în apă. Dar adăugăm fluor. De
fapt fluorul este mai toxic decât plumbul, iar arsenicul este doar puţin mai otrăvitor decât fluorul."

 Şi mai puţin cunoscut este faptul ca fiecare tub de pasta de dinti cu
fluor - chiar şi cea comercializată pentru copii - conţine suficient
fluor pentru a ucide un copil. Cele mai multe paste de dinţi "Colgate
pentru Copii", având arome apetisante, conţin 143 miligrame (mg) de
fluor în fiecare tub. Această doză de fluor este mai mult decât dublul
dozei letale (60 mg) pentru un copil de 2 ani cu greutate medie. De
asemenea, este mai mare decât doza capabilă să ucidă copiii cu greutate
medie având vârsta de până la 9 ani.
Vârstă
copil Greutate
medie Doza letală
de fluorură
* Procentul de pastă
de dinţi "Colgate
pentru copii" letală
în cazul ingerării **
2 ani ~12 kg 60 mg ~42% din tub
3 ani ~15 kg 75 mg ~53% din tub
4 ani ~16 kg 80 mg ~56% din tub
5 ani ~ 18 kg 90 mg ~63% din tub
6 ani ~20 kg 100 mg ~70% din tub
7 ani ~22 kg 110 mg ~77% din tub
8 ani ~25 kg 125 mg ~87% din tub
9 ani ~28 kg 140 mg ~98% din tub
* Doza
ucigătoare = 5 mg de fluorură per kg. Aceasta este doza minimă care
produce semne şi simptome vizibile, inclusiv moartea, şi care necesită
intervenţie medicală specializată imediată. Aceasta nu înseamnă că doze
mai mici de 5.0 mg de fluor/kg ar trebui privite ca fiind inofensive.
(Sursă: Journal of Dental Research1987; 66:1056-1060.)
** Concentraţia de fluorură în pastele de dinţi "Colgate pentru copii"
este de 1,100 ppm (parts per milion). La un tub de 130 de grame aceasta
echivalează cu 143 milligrame de fluorură.
Ambalaj fluorură de sodiu
Într-o analiză a rapoartelor existente la "Poison Control Center" între anii
1989 şi 1994 s-au găsit 12571 de cazuri de persoane care au ingerat
pastă de dinţi în exces. Dintre acestea 2 persoane - probabil copii - au suferit "efecte medicale importante", definite ca "semne sau simptome
care pun în pericol viaţa sau duc la invaliditate sau desfigurare"
(Sursa: Shulman JD, Wells LM. (1997). Acute fluoride toxicity from
ingesting home-use dental products in children, birth to 6 years of
age. Journal of Public Health Dentistry 57: 150-8.).

Reclamă la o pastă de dinţi care face apel la o aluzie cu substrat sexual dar
nu avertizează asupra pericolelor înghiţirii produsului.
Alte dovezi ale "efectelor secundare" ale fluorului şi a faptului că se poate muri după ingerarea lui aveţi aici şi aici.
****************
Desigur mulţi vă veţi întreba ce putem face, ce alternative avem la pastele de
dinţi cu fluor care efectiv au monopolizat toată piaţa? Oare cum se
spălau pe dinţi bunicii noştri? Oare există şi alternative moderne,
naturale? Dacă preferaţi modalitaţile tradiţionale puteţi apela la
înlocuirea pastei de dinţi cu bicarbonatul. Pe lângă avantajul că este nenociv şi poate fi înghiţit fără probleme (ba chiar este
recomandat într-o mulţime de afecţiuni gastrice, chiar şi contra
cancerului), acesta curăţă foarte bine dinţii şi ajută la albirea lor.
Este disponibil în aproape orice farmacie şi magazin alimentar. Altă
soluţie clasică, care poate fi înghiţită fără probleme, este sarea brută, naturală sau sarea marină. Evitaţi sarea nocivă, iodată, cu antiaglomeranţi (ferocianuri) sau conţinând alţi aditivi, adică cea care se găseşte în magazinele
alimentare. Sarea fără iod şi fără aditivi se poate achiziţiona doar din magazinele de tip "Plafar". Atenţie, chiar dacă este cea mai ieftină
evitaţi sarea care se vinde ca "neiodată" în pungi de 0,5 kg de la
"Slănic Prahova" pentru că este foarte murdară şi după miros pare a avea aditivi. Altă soluţie tradiţională este cenuşa (preferabil din
lemn de viţă de vie) cernută şi amestecată cu apă. Detalii găsiţi pe net sau la bunici. Mai greu accesibilă, mai ales orăşenilor. Pentru cei
care sunt comozi sau dependenţi de tubul cu pastă de dinţi, există şi
variante fără fluor. Mare atenţie însă la lista de ingrediente pentru că unele dintre aceste paste care nu conţin fluor,
pot conţine alte substanţe otrăvitoare extrem de periculoase precum:
triclosan, SLS (Sodium Lauryl Sulfate) , SLES (Sodium Laureth Sulfate),
parabeni, parfum, conservanţi şi coloranţi sintetici, PEG (Polyethylene
glycol), derivaţi petrochimici, etc. Consultaţi Enciclopedia aditivilorpentru mai multe detalii. Cele mai bune soluţii "moderne" de pastă de dinţi
sunt cele naturale sau organice cu sare, bicarbonat, plante, aloe sau
alte componente naturale. Pe piaţă există multe magazine şi site-uri
care vând astfel de produse de igienă orală dar nu le-am testat pe toate. Produsele naturale pe care le-am testat şi pe care le
recomandăm, atît din punct de vedere al preţului cât şi al calităţii,
sunt produsele Gennadent de la Vivanatura. Ele conţin ingrediente naturale în proporţie de 95-100% : argilă ,
propolis, uleiuri volatile, extracte speciale din numeroase plante.
Produsele Gennadent se găsesc în magazinele de tip Plafar sau pot fi comandate online. Surse şi articole pe aceeaşi tema:Fluoride Action NetworkStudy Proves Fluoride Brain DamageGlanda pineală, al treilea ochi?Get Fresh with Crest!Colgate ChimpCercetari - Fluorura se acumuleaza in glanda pinealaFluorura - un instrument de supunere si indobitocire a populatiei?Fluorizarea contestata vehement de sute de specialistiFluorul din pasta de dinţi şi din apă, un pericol pentru sănătate2500 de medici şi oameni de ştiinţă protestează împotriva fluorurării O companie care vinde apă cu fluoruri pentru bebeluşi, criticată de oamenii de ştiinţăFluorizarea apei potabile, otrăvirea globală (1)Fluorizarea apei potabile, otrăvirea globală (2)

S E N Z A T I O N A L - NEVOIŢI SĂ RĂMÎNĂ PE TERRA, IN TIBET, DE 12000 ANI!?

O alta enigmă deocamdată, dar
şi cea mai ciudată, o reprezintă triburile Dropa şi Ham din Tibet. Ei trăiesc în
Munţii Baian Kara Ula. Au fost descoperiţi în 1935, dar abia în 1950 prima
expediţie arheologică şi antropologică din China a ajuns la faţa locului şi a
început să-i studieze. Aceasta, din cauza nenumăratelor conflicte care bîntuiau
Tibetul. Rezultatele cercetărilor sînt tulburătoare. Membrii triburilor Dropa şi
Ham formează o comunitate de circa 3.000 de persoane, a căror statură nu
depăşeşte 1,20 m. Sînt fiinţe slabe, fragile, cu oasele delicate şi subţiri, cu
orbitele foarte mari şi cu capacitatea cutiei craniene superioară cu 100 cm
mediei rasei Homo Sapiens. Analiza sanguină a relevat că grupa lor de sînge este
unică în lume, iar în cursul examenelor medicale s-a putut constata că au un
puls situat sub limita normală. Dar un alt fapt i-a intrigat pe membrii
expediţiei chineze: au descoperit mai multe dovezi care susţineau originea
extraterestră a acestei minuscule populaţii. La cîţiva km. de aşezările lor,
cercetătorii chinezi au descoperit cîteva grote uriaşe. Conform tradiţiei, ele
erau considerate sacre şi nimeni nu intrase în ele de mii de ani. Trecînd la
explorarea lor, arheologii chinezi au trecut din surpriză în surpriză. La
început au descoperit sute de schelete humanoide care nu depăşeau 1 m înălţime,
avînd cutii craniene uriaşe, cu capacitatea de 2.500 cmc. Prin cercetarea lor
prin metoda Carbon14, vîrsta acestora a fost estimată la circa 12.000 de ani. Pe
pereţii grotelor s-au descoperit desene perfect conservate. Acestea reprezentau
fiinţe umanoide cu capul protejat de căşti sferice şi precizau, cu o exactitate
uimitoare, poziţia Soarelui, a Lunii şi a cîtorva zeci de stele din perioada de
acum 10.000 de ani. O frescă reprezenta o escadrilă de mici nave aeriene,
apropiindu-se în zbor oblic de munţii tereştri. Însă, surpriza cea mai mare au
avut-o doi cercetători, care au descoperit, în cea mai mare grotă, un disc
ciudat, asemănător unui disc LP al zilelor noastre. Continuînd săpăturile, după
doua luni, a fost descoperit un număr de 716 discuri de granit, splendid
executate şi finisate, cu grosimea de 2 cm. Surpriza surprizelor acum vine.
Fiind duse la Beijing, analiza chimică şi spectrometrică a arătat că discurile,
sub aparenţa granitică, ascund un bogat conţinut de metale, între care 40%
cobalt şi 8% aluminiu, şi erau realizate cu mai bine de 12.000 de ani înainte!
Pe ambele părţi, toate discurile aveau gravate foarte fin semnele unei scrieri
total necunoscute. Scrierea pornea în spirale de la un orificiu central, pînă la
o margine. După o muncă îndîrjită de peste 20 de ani, împreună cu 4 lingvişti
şi o echipă de fizicieni, profesorul chinez Tsum-Um-Nui a reuşit performanţa de
a traduce textele de pe toate cele 716 discuri. Aceştia au mai descoperit că
fiecare disc are o frecvenţă proprie de vibraţie, ceea ce i-a determinat să
concluzioneze că ele au fost supuse unor tensiuni foarte înalte. Cînd au citit
traducerea integrală, profesorului Tsum-Um-Nui şi echipei sale nu le venea să-şi
creadă ochilor. Încă 3 ani au muncit la reverificarea traducerii. Academia de
Preistorie din Beijing a interzis publicarea traducerii, însă profesorul a
trecut peste această interdicţie şi a publicat lucrarea "Inscripţii
spiraloidale", relatînd sosirea de nave spaţiale care, după textul gravat pe
discuri, ar fi avut loc acum 12.000 de ani. În încheierea lucrării, se
subliniază că strămoşii actualelor triburi Dropa şi Ham erau reprezentanţii unei
civilizaţii extraterestre, care au fost nevoiţi să rămînă pe Terra, decăzînd
de-a lungul timpurilor, nu numai ca nivel de civilizaţie, dar şi fiziologic.
Despre aceste incredibile descoperiri s-a vorbit prea puţin. Ceva informaţii au
fost publicate în revistele "Science et vie","Nature" şi "Science Digest".
Publicul din România poate afla detalii lecturînd cartea "Deocamdată enigme",
scrisă de Dan Apostol. Dar iată cîteva fragmente din textele respective. O parte
din ele se referă la populaţia Ham, care, în momentul aterizării în Munţii
Tibet, şi-au accidentat grav navele şi nu au mai putut să le repare sau să
construiască altele: "Pe Stînca Roşie din Defileul Şerpilor, navele noastre nu
au putut ateriza şi s-au lovit de stîncile din jur, distrugîndu-şi rebordurile".
Iar despre cei din tribul Dropa stă scris: "Dropa au coborît din nori în navele
lor aeriene. Şi de 10 ori, pînă la răsăritul Soarelui, bărbaţii, femeile şi
copiii s-au ascuns în peşteri. Pînă cînd, în sfîrşit, au înţeles semnalele care
spuneau că, de data aceasta, Dropa veniseră cu intenţii paşnice şi chemau să-i
ajute, căci navele lor se stricaseră".
 

Din invataturile lui Dalai Lama

1. Marea dragoste si marile realizari implica
un mare risc. 2. Cand pierzi sa-ti fie invatatura.

3 Respect pentru tine, respect pentru altii, responsabilitatea pentru toate
actiunile tale. 4. Aminteste-ti ca atunci cand nu obtii ceea ce vrei este
uneori o minunata lovitura de noroc. 5. Invata regulile astfel incat sa stii
cum sa le incalci cum se cuvine. 6. Nu lasa o disputa nesemnificativa sa rupa o
mare prietenie. 7. Atunci cand realizezi ca ai gresit, imediat ia masuri sa le
corectezi. 8. In fiecare zi petrece ceva timp cu tine.

9. Deschide bratele
spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale. 10. Tine minte ca tacerea
este uneori cel mai bun raspuns. 11. Traieste o viata onorabila. Atunci cand
imbatranesti si te gandesti in urma, vei putea sa te bucuri a doua oara de ea.
12. O atmosfera placuta in casa este baza vietii tale.

13. In neintelegerile cu
cei dragi ia seama numai de situatia curenta. Nu invoca trecutul. 14.
Impartaseste stiinta ta. Este o cale de a atinge imortalitatea. 15. Fii gentil
cu pamantul. 16. O data pe an, pleaca undeva unde nu ai fost niciodata.

17. Tine
minte: cea mai buna relatie este cea in care iubirea reciproca depaseste nevoia
fiecaruia. 18. Judeca succesul tau prin ceea ce trebuie sa renunti ca sa poti
obtine. 19. Imbina iubirea si gatitul cu renuntarea. Aminteşte-ţi să le zâmbeşti
celor pe care-i iubeşti !

Antonescu ştia că legionarii vor să-l ucidă pe Iorga!

În perioda interbelică, Serviciile Secrete din România au ţinut sub o atentă supraveghere atât acţiunile membrilor şi simpatizanţilor Partidului Comunist Român, cât şi evoluţia şi ascensiunea Mişcării Legionare. Din punctul de vedere al Serviciilor Secrete, comuniştii erau mai periculoşi pentru siguranţa naţională decât legionarii, în consecinţă, erau supravegheaţi mai atent, însă fără a-i scăpa pe cei din urmă de sub control.

După 1930, extrema dreaptă din România a reuşit să atragă un număr tot mai mare de membri, iar după ce au preluat puterea alături de generalul Antonescu numărul lor ajungea undeva în jurul a 700.000. Majoritatea membrilor provenea din grupul ’22. Această generaţie, incitată de discursurile naţionaliste ale lui Nicolae Iorga şi ale lui A. C. Cuza de la începutul anilor ’20, a stat la temelia fondării extremei drepte din România. Majoritatea celor din generaţia ’22, printre care şi Corneliu Zelea Codreanu, au fost ataşaţi de Iorga, chiar dacă ulterior a intervenit o distanțare.

Trebuie precizat faptul că între asasinatele politice făcute de membrii Mişcării Legionare şi uciderea lui Nicolae Iorga există o mare diferenţă. Iorga era, în primul rând, un om de cultură, intrase în sufletul românilor. În domeniul universitar era iubit de către studenţi, conferenţia în nenumărate locuri, chiar şi la Academia de Război, câştigând inima ofiţerilor. Eugen Cristescu menţionează chiar că, până la asasinarea lui Nicolae Iorga, foarte mulţi tineri ofiţeri din armată erau simpatizanţi legionari. Asasinarea Profesorului i-a îndepărtat definitiv de Mişcarea Legionară.

Iorga a greşit politic, dar nu trebuia să plătească cu viaţa

Este adevărat că, din punct de vedere politic, Iorga a greşit atunci când a acceptat să devină consilier regal, membru al Frontului Renaşterii Naţionale, senator din partea acestui partid etc., dar nimic nu poate justifica uciderea academicianului. Iorga s-a pripit şi în momentul în care, influenţat de Carol al II-lea, a acceptat să depună acea plângere de calomniere la adresa lui Corneliu Zelea Codreanu. În fond, liderul Mişcării Legionare îl „acuzase” pe Iorga doar că este „necinstit sufleteşte”.

Click aici pentru a vedea o galerie foto deosebită cu Nicolae Iorga

Ce se întâmplase, de fapt? Iorga îl „consiliase” pe primul-ministru Armand Călinescu să închidă cele două cantine legionare din Bucureşti. Acestea au fost închise sub pretextul că „printre bliduri” se pun la cale asasinate. Reacţia lui Codreanu la închiderea celor două cantine a fost îndreptată împotriva lui Iorga, pe care l-a acuzat de lipsă de coerenţă. „Dacă în 1922 ne-ai spus să ne concentrăm pe lucruri serioase şi noi te-am ascultat, construind cămine şi cantine, acum tu ne închizi toate acestea. Eşti necinstit sufleteşte, profesore”, i-a scris Căpitanul lui Iorga.

A mai fost un lucru pe care i l-au reproşat legionarii, inclusiv cei patru care l-au ridicat pe Iorga în seara zilei de 27 noiembrie 1940. Dus în casa unui învăţător din Teişan, legionarii l-au acuzat, într-o aşa-zisă judecată, că prin plângerea pe care a făcut-o în 1938, ca urmare a scrisorii primite de la Căpitan, poliţia l-a arestat pe Corneliu Zelea Codreanu şi apoi l-a asasinat.

Profesorul s-a apărat impecabil afirmând că el şi-a retras plângerea după doar două săptămâni, însă deja toată „anchetarea” lui Codreanu fusese preluată de către Armand Călinescu. Ştim toate aceste lucruri din relatarea şoferului care a condus maşina în care s-a aflat Iorga atunci când a fost ridicat de legionari. Şoferul era informatorul SSI-ului. Aceste informaţii se găsesc şi într-o lucrare nepublicată a lui Nichifor Crainic, scrisă în detenţie, intitulată „Cuibarul ucigaşilor”, cu documentele Siguranţei puse la dispoziţie de regimul comunist.

Asasinarea lui Codreanu i-a fanatizat pe legionari

Odată veniţi la conducerea ţării în septembrie 1940, legionarii s-au lansat într-o serie nesfârşită de parastase şi comemorări. Pe fondul lipsei din ţară a generalului Antonescu şi a apropierii a doi ani de la asasinarea Căpitanului, Horia Sima pregăteşte dezhumarea osemintelor de la Jilava ale lui Corneliu Zelea Codreanu şi ale celorlalţi 13 legionari împuşcaţi în noiembrie 1938. Asasinarea lui Codreanu i-a fanatizat pe legionari. În memoriile sale, Armand Călinescu afirmă că a fost chemat la rege care i-a cerut să îi lichideze pe Maniu şi pe Codreanu. Răspunsul lui Călinescu a fost: „eu, nu la Maniu”. Cert este că asasinarea lui Codreanu a survenit din ordinul lui Carol al II-lea şi a fost dusă la îndeplinire de Armand Călinescu.
Sima s-a bazat în stabilirea datei pentru dezhumarea osemintelor lui Codreanu şi pe o reacţie de revoltă şi răzbunare a legionarilor la vederea trupului fără viaţă al Căpitanului. De altfel, aşa s-a şi justificat Conducătorul după asasinatele de la Jilava, şi ale lui Nicolae Iorga şi Virgil Madgearu.

Răzbunarea legionarilor a fost atât de mare, încât au intrat în închisoarea Jilava, au deschis primele 13 celule în care erau întemniţaţi, în aşteptarea unui proces, foşti demnitari ai regimului lui Carol al II-lea şi i-au împuşcat. În acea noapte, la Jilava, în celula 14 era închis tânărul Nicolae Ceauşescu. Dacă legionarii ar fi continuat împuşcările, alta ar fi fost Istoria... Dar ei s-au oprit. De altfel, în anumite condiţii a existat o colaborare între Mişcarea Legionară şi Partidul Comunist împotriva autorităţilor statului român.

 

Legionarii se pregăteau de răzbunări

La întoarcerea în ţară, din Germania, pe 25 noiembrie 1940, Serviciul Special de Informaţii l-a înştiinţat pe Ion Antonescu despre intenţiile legionarilor în privinţa comemorărilor şi a dezhumării osemintelor Căpitanului şi i-a adus la cunoştinţă şi faptul că plănuiesc unele răzbunări şi asasinate politice. Chiar pe 27 noiembrie, Eugen Cristescu preia frâiele Serviciului Secret de Informaţii, deşi decretul de numire fusese semnat din 15 ­noiembrie.

Acesta a fost şi momentul în care Eugen Cristescu începe să îl informeze tot mai aprofundat pe Ion Antonescu despre intenţiile şi acţiunile Mişcării Legionare. Graţie lui şi a loialităţii armatei, generalul Antonescu a reuşit să înăbuşe rebeliunea legionară din ianuarie.

Parastasele organizate de legionari după accederea la putere aveau menirea să răscolească amintirile membrilor şi simpatizanţilor Legiunii şi de a se răzbuna pe cei care se făcuseră vinovaţi de crimele împotriva lor. Urmare a asasinatelor din noaptea de 27 spre 28 noiembrie, Ion Antonescu a dispus desfiinţarea poliţiei legionare. Practic, acesta este momentul în care survine o distanțare vizibilă între el şi Mişcarea Legionară.

In sfarsit adevarul despre Rosia Montana.........

Detalii incendiare apar în dosarul “Roșia Montană”

Sesizări pe care SRI le făcea cu privire la săvârşirea unor fapte penale care vizau siguranţa naţională

Procurorul militar col. (r) Gheorghe Oancea, face dezvăluiri incendiare pentru Cotidianul.ro cu referire la dosarul “Roșia Montană” pe care îl instrumenta ca ca procuror militar în secţia parchetelor militare.

În 30 de ani de activitate, procurorul militar Gheorghe Oancea nu şi-a trecut în „palmares” vreo achitare. Profesionist pur-sânge, discret, ferit de ochii presei, a instrumentat dosare grele ale României postdecembriste. A ales să iasă, dezamăgit de evoluţia lucrurilor, din magistratură, însă, aşa cum spune el, „când am dorit, pe uşa din faţă, pe unde am şi intrat”. A instrumentat şi dosarul Roşia Montană (da, există acest dosar, care ar putea lămuri rapid multe lucruri pe scena bătăliei pentru aurul românesc, dar şi pe scena politică şi a serviciilor) şi, bărbat de onoare, nu se fereşte să vorbească despre el.

Informațiile din dosarul “Rosia Montană”, conform declarațiilor procurorului militar col. (r) Gheorghe Oancea vi le prezentăm mai jos:

„Asasinii economici” ai Roşiei Montane

Eu, ca procuror militar în secţia parchetelor militare, în anul 2002 în toamnă, am fost sesizat de Serviciul Român de Informaţii cu privire la săvârşirea unor fapte penale care vizau siguranţa naţională.

Un ofiţer MAPN a cartografiat zăcămintele, a vândut şi a ajuns director la RMGC

În vizorul SRI era un maior din Direcţia Topografică a MApN care în perioada ’95-’96 – sau mai târziu, nu mai reţin chiar exact perioada exactă -, desemnat să desfăşoare misiuni topografice, făcuse în zona Roşia Montană o mulţime de cercetări de specialitate, în ideea că în acea zonă ereu amplasate şi nişte unităţi militare. Din elicopter, sau de la sol, s-au făcut fotograme, măsurători de tot felul în materia amplasării şi structurii întregii zone, chestiuni care au fost înregistrate pe nişte dischete, după care acest ofiţer îşi dă demisia din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi devine unul dintre directorii Gabriel Resources.

Sesizarea a venit la mine împreună cu alte documente care indicau faptul că acest ofiţer a săvârşit nişte fapte penale. Fireşte că am început cercetările în acea cauză şi nu m-am limitat doar la transmiterea de date secrete cu caracter militar către persoane neautorizate ce aducea atingere siguranţei naţionale.

Am pătruns mai în profunzimea acestei afaceri care se numeşte astăzi Roşia Montană.

Ce am constatat, domnule?

Ambasadorul Gâf Deac l-a adus pe Frank Timiş

Că prin 1996, când la ambasada României din Sydney a fost numit ambasador un anume domn Gâf Deac, care anterior îndeplinise funcţia de ministru secretar de stat la Ministerul Industriilor şi avea în responsabilitate activitatea minieră.

Acest domn ambasador a intrat în legătură cu un cetăţean australian de origine română, un anume Frank Timiş (n.r. – fost Vasile Timiş), care, deşi nu avea nicio specializare în domeniul minier, şi-a arătat – vai de mine – aplecarea pentru a investi în mineritul din România.

Roşia Montană, afacere de aventurier, nu proiect

 

Acest Frank Timiş, după datele existente la dosar la acea vreme, era suspectat de tot felul de infracţiuni legate de traficul de droguri. Fireşte că a atras atenţia autorităţilor noastre la vremea aceea, după ce şi-a început activitatea în România, dar, vedeţi dumneavoastră, instituţiile se pare că nu erau încă aşezate, în serviciile secrete se schimbau generaţii, au fost aduşi tineri care poate aveau veleităţi, dar nu aveau experienţa şi organizarea care presupuneau o activitate foarte serioasă.

Cert este că Frank Timiş vine în România, i se deschid toate uşile la Ministerul Industriilor, la Regia Cuprului şi Aurului Deva, la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi implicit la mina Roşia Montană.

Vânzarea aurului a început cu Protocolul de colaborare pentru exploatarea haldelor de steril

Prin ’97, după aceste tatonări, se realizează, domnule, un protocol de cooperare. Chiar aşa se şi numea, Protocol de Cooperare între firma Gabriel Resources, patronată de acest Frank Timiş – un off-shore care-şi avea sediul în Insula Jersey din Channel Islands -, şi Regia Cuprului şi Aurului Deva.

La momentul acela, activitatea minieră la Roşia Montană trecea prin mari dificultăţi. Toată activitatea era subvenţionată de stat. Tot aici îl cunoaşte pe Ovidiu Tender (n.a. – se spune că Tender şi Timiş sunt de fapt rude prin alianţă). Tender preluase în 1995 Institutul de Cercetări Mineralogice, institut care – vă daţi seama -, după atâţia ani de activitate, deţinea extraordinar de multe date privind mineritul din România; analize, prospecţiuni, cercetări…

Cert este că, după ce se realizează acest protocol, se observă, foarte interesant, că găsim funcţionari ai statului, foşti sau chiar activi, din Regia Cuprului şi Aurului Deva sau ANRM, în consiliile de administraţie ale Gabriel Resources şi Tender Group S.A. Foarte ciudat. Ori aşa, ori aşa!

Pe listele Gabriel Resources apare şi acest director, maiorul din MApN care-şi dăduse demisia şi transmisese, conform serviciilor, date secrete ce afectau siguranţa statului.

C.P. Tăriceanu şi R. Berceanu au avizat proiectul de societate mixtă cu Gabriel Resources

Mi-aduc aminte că în dosar se vorbea foarte clar de plângeri făcute de reprezentanţii unor firme serioase din Europa. Toate au fost tratate cu dispreţ total, în mod ciudat şi suspect. Domnule, la un moment dat prin 1997 – c-aici este problema extraordinară – se redactează un Proiect de Contract de asociere între Gabriel Resources şi Regia Cuprului şi Aurului Deva (ulterior Minvest) vizând asocierea în vederea realizării unui obiectiv – şi atenţie la o chestiune care este esenţială! -, propunerea partenerului străin, a lui Gabriel Resources, avea ca element de esenţă reexploatarea haldelor de steril, domnule!

Reexploatarea sterilului, nicidecum exploatarea perimetrului virgin, neexploatat… prin tehnologie avansată…

Acest aşa-zis contract – ţin minte că avea scris sus, în stânga, pe prima pagină, titulatura „Proiect” – a fost semnat de 6-7 persoane cu responsabilităţi majore din cadrul Întreprinderii Roşia Montană, Regiei Deva, ANRM…

Mai mult, la dosar se află două adrese semnate de doi miniştri în funcţie în acea perioadă, Călin Popescu Tăriceanu şi Radu Berceanu, care deşi văd că e vorba de o firmă fără experienţă în domeniul minier, cu sediul într-un paradis fiscal, fără să obiecteze în vreun fel, îşi dau acordul pentru constituirea acestei societăţi mixte.

La momentul respectiv, prin protocolul de colaborare şi ulterior prin proiectul de contract, societatea ce urma a fi nou înfiinţată dobândeşte dreptul de explorare, deşi – mare, mare atenţie acum la o chestiune foarte subtilă! – iniţial se stipula reexploatarea haldelor de steril. Dom’le, punct!

Pentru ca mai apoi să treacă pe şest şi la exploatare…

Asta-i cu totul altceva. Ei au previzionat de la început că vor primi şi dreptul de exploatare.

Au plecat 80 de tone de minereu pentru expertiză

 

Mai mult, odată cu dreptul de explorare, această companie care nu era încă înfiinţată face nişte sondaje, mai exact recoltează opt containere de minereu, circa 80 de tone, care sunt expediate în Australia. Minereul în discuţie devine obiect de cercetare a uneia dintre cele mai prestigioase firme din lume, specializată în determinarea conţinutului de metale preţioase dintr-un minereu prezentat spre analiză.

Mi-aduc foarte bine aminte că în perioada aceea am solicitat directorului adjunct al SRI ca, prin mijloacele specifice pe care dumnealor le au la dispoziţie, să-mi identifice locaţiile din zona Roşia Montană de unde s-au prelevat acele 80 de tone de minereu puse în containere. Sunt documente vamale care atestă acest transport.

Şi vin doi ofiţeri SRI la mine şi le spun că există suspiciuni, că era clar pentru mine ca anchetator că, atâta timp cât ei preconizaseră reexploatarea haldelor de steril, n-aveau ce să trimită sterilul în Australia să constate nu-ştiu-ce conţinut care deja era ştiut. Le spun de asemenea să verifice de unde s-au prelevat cele 80 de tone de minereu.

După vreo 8-10 zile au revenit cei doi ofiţeri şi mi-au spus:

”Domnu’ procuror, domnu’colonel, nu am reuşit să identificăm locaţiile şi de unde au fost expediate cele 80 de tone către Australia!”

- ceea ce mi s-a părut extraordinar de suspect.

Deja, din acel moment am intrat în nişte îndoieli majore vizând obiectivitatea cercetărilor şi a datelor care în ultima vreme nici nu mai veneau. Mai mult, pe parcursul acestor cercetări prealabile, mi-apare la dosar un document din partea MApN care, vezi tu Doamne, stabilea că datele care făceau obiectul infracţiunii pentru care era cercetat maiorul au fost desecretizate, deci nu mai sunt secrete de stat. Un alt aspect deosebit de ciudat.

De unde s-au recoltat probele de minereu încărcat în cele opt containere care-au plecat în Australia şi cu ce drept?

Partea română a examinat această operaţiune? Contractul nu era în vigoare.

Clar, s-au făcut foraje extra-perimetru.

Aurul de la Roşia, dat pe preţul unei case!

Şi-acum ţineţi-vă bine!

E un lucru despre care nu vorbeşte nimeni. În acel proiect de contract este trecut preţul plătit de Gabriel Resources pentru cele 80% din acţiunile minei Roşia Montană. Şi mi-aduc aminte că este vorba de suma de un miliard şi vreo două sute şi ceva de milioane de lei vechi, sumă echivalentă la acea vreme cu circa 250.000 de dolari.

Cam aşa ceva…

Unul dintre directorii din 2003 de la Agenţia Naţională de Resurse Minerale îmi spunea:

“Păi, domnule procuror, cu aceşti bani nu s-au plătit nici eprubetele din laboratoarele minelor “.

Deci asta reprezenta preţul minei, 80% din asociere, două sute şi ceva de mii de dolari.

80% dintr-un activ subevaluat. Care ar fi realitatea în privinţa zăcămintelor din subsolul Roşiei?

80% din mina Roşia Montană, din Întreprinderea Minieră Roşia Montană, ăsta este obiectul contractului.

Au mărit perimetrul minei de câteva ori

Pe vremea împărătesei Maria Tereza şi până la acest moment, mina Roşia Montană a avut un perimetru strict determinat de 12 km², până la finalizarea contractului, perimetrul acestei mine s-a extins în 2-3 rânduri. La final perimetrul este de 42,3 km².

De unde s-au recoltat probele de minereu încărcat în cele opt containere care-au plecat în Australia şi cu ce drept?

Suspiciune de fraudă bursieră

 

Frauda bursieră – delict federal

Deci ei au listat la bursă o fantomă…

Pentru a forma dosarul de listare a societăţii Roşia Montană la bursa de metale preţioase la Vancouver au avut nevoie de rezultatele analizei firmei australiene care a făcut examinarea probelor de minereu şi care – vă spun sigur – au generat un conţinut aurifer şi argintifer surprinzător de mare, ceea ce atestă clar că probele au fost recoltate din perimetru virgin, nicidecum din haldele de steril sau din mina în mare parte exploatată. La momentul acela se achiziţionau terenuri, case, şcoli în acel perimetru. Se cumpărau când noi nu aveam bătut în cuie contractul de asociere.

Dosarul de listare al societăţii la bursă trebuia să cuprindă: contractul de asociere între Gabriel Resources şi autorităţile statului român, analizele din Australia, datele topometrice, topografice de la ofiţerul nostru cercetat, datele de cercetări, prospecţiuni anterior geologic dobândite de la Insitutul de Cercetări Mineralogice şi Geologice a lui Tender şi alte ceva documente.

În 2002, Întreprinderea Minieră Roşia Montană era subvenţionată de stat.

Se alocau sume de la bugetul Ministerului Industriilor care subvenţionau activitatea.

Certitudinea mea, pe datele efectuate în acel dosar, este următoarea: Frank Timiş, prin Gabriel Resources, a săvârşit o infracţiune de fraudă bursieră, care este o infracţiune foarte gravă, infracţiune federală în spaţiul nord-american.

Proiectul de contract a fost prezentat unui cabinet notarial din Alba Iulia

A fost tradus fără precizarea „proiect” şi legalizat, şi alături de celelalte documente despre care am vorbit, a fost întocmit un dosar pentru listarea acţiunilor societăţii şi au început să curgă banii.

Afacerea Roşia Montană şi intrarea în NATO

Nu dai aurul, nu intri în NATO

Era evident faptul că se încearcă muşamalizarea…

Găsisem o fraudă uriaşă.

Apăruseră însă Legea 78 privind actele de corupţie, Ordonanţa 43/2002 privind înfiinţarea PNA (actualul DNA). Având date şi indicii privind acte de corupţie, de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, fals şi înşelăciune, dosarul trebuia declinat la organismul competent.

M-am dus la Joiţa Tănase, procurorul general din acea perioadă, şi spun cum stau lucrurile, că trebuie să predau dosarul în urma desecretizării actelor în cazul ofiţerului de la Topografie, iar pentru restul aspectelor să se continue cercetarea penală.

Domnul Joiţa Tănase îmi spune:

”Domnule colonel, faceţi-mi o notă să-l informez pe primul ministru pentru că mi se par foarte delicate problemele pe care le-aţi identificat dumneavoastră”.

Zic: ”Domnule procuror general, vă fac o notă şi vă predau dosarul”.

„Nu, nu, fă-mi o notă şi ţine dosarul până când îţi spun eu”,

- mi-a replicat domnul Tănase. Am redactat o notă de 4-5 pagini şi i-am remis-o.

N-am mai ştiut nimic despre problemă vreo lună-două, cert este că mă duc într-o zi la ANRM să discut tot ceva legat de dosar cu doamna preşedintă Stratulat, prilej cu care mi-am dat seama că hârtia mea ajunsese pe biroul domnului prim-ministru.

Doamna preşedintă îmi spune următorul lucru…

„Domnule procuror, am primit de la domnul prim-ministru o notă vis-a-vis de modul de iniţiere şi derulare a contractului cu Gabriel Resources, care prim-ministru (n.r. – Adrian Năstase) printr-o rezoluţie pe nota respectivă spune că oprirea contractului cu Gabriel Resources va constitui un impediment major pentru intrarea României în NATO”.

Mi-a mai spus că s-a întâlnit la Londra cu prim-ministrul canadian Chretien, care i-ar fi spus acest lucru domnului Adrian Năstase. Când am auzit aşa ceva am rămas perplex!

Prin octombrie 2003 s-a schimbat din funcţie procurorul general. A doua zi, vă rog să mă credeţi, am făcut o adresă de declinare către PNA a dosarului existând probe pentru fapte grave de corupţie. S-a aşezat praful de trei degete pe el. Nu se bagă nimeni!

Aveţi câteva concluzii? Cum se „închide” acest caz?

Concluzia mea este următoarea: atât timp cât în această afacere sunt implicaţi jucători la bursă americani şi canadieni, şi soluţionarea clară a acestei cauze presupune date concrete ale dosarului de listare a societăţii Roşia Montană Gold Corporation la Bursa din Vancouver, fapt care va pune în pericol interesele acestor jucători, nu se va ajunge niciodată la clarificarea lucrurilor. Singura soluţionare a cauzei presupune o cooperare între autorităţile române, canadiene, dar şi americane.

„Acoperire” la nivel înalt…

Prin atitudinea celor de la ANRM şi a ofiţerilor de la SRI care n-au dat date despre locul din care s-au recoltat probele de minereu, se constată că s-a făcut o presiune deosebită. S-a urmărit nesoluţionarea dosarului.

Experţii în situri istorice au tras doar un chiolhan la Câmpeni

În 2003, Academia Română a desemnat un colectiv de specialişti pentru a se deplasa în perimetrul Roşia Montană şi a întocmi un raport vizând efectul acestei activităţi faţă de siturile istorice. Mi-au spus cei de la SRI că echipa s-a oprit la un han de la Câmpeni, au tras un chiolhan pe cinste şi n-au mai ajuns la mină. E trist!

În acest caz, conform spuselor dumneavoastră, putem vorbi lejer de înaltă trădare, subminarea economiei naţionale, dacă mai avem economie… Iar comisia parlamentară pentru Roşia Montană trebuie să se dizolve de urgenţă, parlamentul să respingă proiectul de lege ce i-a fost înaintat şi să înceapă „curăţenia de toamnă” prin mai toate instituţiile…

Suntem în război, domnule colonel?

În primul rând vreau să vă spun un lucru.

Problematica Roşia Montană este extrem de complexă şi vizează un lucru esenţial; interese străine de România.

Dacă nu se-nţelege acest lucru, înseamnă că nu s-a’nţeles nimic. România, din punctul meu de vedere – şi în atâţia ani de profesie în care am soluţionat multe cauze economice mi-am dat seama -, este, de douăzeci de ani, într-un război economic în care pierde bătălie după bătălie, iar Roşia Montană nu face excepţie de la această regulă.

- Procuror militar col. (r) Gheorghe Oancea.

Pentru pasionatii de istorie si nu numai... !

Toată lumea a învăţat la şcoală (atât în clasele primare, cât şi în liceu), la capitolul antichitatea românilor, că în răstimpul 103-105 arhitectul Apollodor din Damasc a construit un pod peste Dunăre, graţie căruia Traian a reuşit să-şi treacă armatele în Dacia şi să o transforme în provincie romană ! Faină chestia, mai ales că este vorba de o minune a antichităţii în această parte a lumii, fiind considerat cel mai lung pod din Imperiul Roman ! Numai că. informaţia nu prea pare în regulă, mai ales că nici nu are "acte" ! O să mă întrebaţi: "Cum adică nu pare în regulă ?" Foarte simplu. Pentru construcţia acestui pod de către romani nu există nici un document. Nici măcar unul ! Nici de factură folclorică, nici epigrafică şi nici literară ! Apoi trebuie să vă atrag atenţia că istoria este o materie de studiu logică. Ori, această acţiune de construire a podului de la Drobeta de către Traian, prin intermediul arhitectului Apollodor din Damasc, este absolut ilogică ! Să vorbim întâi despre documente. Este cunoscut faptul că monumentul triumfal ridicat de Traian în urma victoriei împotriva dacilor şi cunoscut sub numele de Columna lui Traian, este o cronică în piatră care relatează pas cu pas cucerirea Daciei. Pe un asemenea monument, mai ales că este construit de acelaşi arhitect care se presupune că a ridicat şi Podul de la Drobeta , Apollodor din Damasc, este practic imposibil să nu apară o asemenea realizare ! Fie si numai pentru satisfacerea orgoliului împărătesc şi a celui ce l-a construit., fără a mai pune la socoteală faptul că fără existenţa acestui pod poate că Dacia nu ar fi putut fi ocupată. Cu toate acestea dacă întrebăm documentele în legătură cu acest pod, ele tac, nu există dovezi literare sau epigrafice care să ateste construcţia podului de către romani ! Există însă în folclorul aromân o baladă populară care vorbeşte despre construcţia acestui pod. O sa vă spun imediat despre ce este vorba. Până atunci însă să vorbim puţin despre logica acestei afirmaţii tratată de specialişti ca "bătută în cuie". De ce ? 1. În primul rând este absolut ilogic ca romanii să fi putut construi podul de la Drobeta într-un răstimp atât de scurt (numai 2 ani) în condiţiile în care unul dintre maluri se afla încă în stăpânirea dacilor ! 2. În al doilea rând este absolut ilogic ca Decebal, pentru care libertatea poporului său era mai presus de orice altceva să stea cu mâinile în sân şi să privească cum se construieşte un pod care punea în pericol însăşi existenţa statului dac ! 3. În al treilea rând afirmaţia este ilogică întrucât cercetări efectuate de către ingineri au pus în evidenţă faptul că, cu tehnica actuală şi pe vreme de pace, sunt necesari cca. 5 ani pentru finalizarea unei asemenea construcţii ! Atunci era război ! Iar Traian nu era un copil care se juca de-a războiul să nu-şi dea seama că-şi decimează armata în van urmărind finalizarea acestui proiect. Tocmai de aceea pe Columnă armata romană trece PE UN POD DE VASE ! Acestea fiind spuse să vedem, totuşi, ce este cu Podul "buclucaş". Cine a construit podul de piatră de peste Dunăre ? Mi se pare mult mai verosimil şi mai logic din punct de vedere istoric ca Podul de la Drobeta să fi fost construit cu ceva timp înaintea războaielor daco-romane, pe timp de pace, climat mult mai propice pentru realizarea unei asemenea construcţii. Cine şi de ce să fi construit această "perlă" a ultimei provincii cucerite de romani ? Dacii stăpâneau, înainte vreme, ambele maluri ale Dunării. Prin urmare este verosimil faptul ca Podul să fi fost construit de ei ! Faptul apare cu totul logic după ce-l citim pe Strabon:" Burebista stăpâneşte peste tot teritoriul de pe ambele maluri ale Dunării". Acelaşi autor ne spune: "(Burebista) trecea fluviul când dorea.", însă Dacia nu era putere navală la acea vreme ! Dacă iarna Dunărea putea fi traversată pe gheaţă, cum se întâmplă în cazul atacului lui Decebal în Moesia, care era modalitatea de a trece Dunărea, vara, decât. pe un pod ! Aceasta având în vedere că Burebista, cum spuneam, nu dispunea de o flotă din care să facă pod de vase. Mai mult pentru această afirmaţie există chiar şi documentaţie ! O baladă populară aromână, intitulată "Puntea din artă" ne vorbeşte, valorificând probabil o legendă mai veche, despre trei meşteri constructori iscusiţi care au lucrat la construcţia unui pod peste Dunăre vreme de şase ani ! A se observa că cifra concordă cu cercetările moderne. Având în vedere că Burebista stăpânea peste ambele maluri ale Dunării este de la sine înţeleasă necesitatea geo-strategică a construirii acestui pod peste care Burebista "trecea fluviul când dorea". Necesitate care se impunea având în vedere faptul că Imperiul Roman încerca să-şi extindă dominaţia în sudul Dunării ! Prin urmare, este logic şi de bun simţ să conchidem că, Burebista este constructorul podului de la Drobeta. Apollodor doar a refăcut partea de lemnărie a podului pentru ca Traian să poată avea o cale mai facilă pentru a jefui Dacia de toate bogăţiile ei ! Dar ce se întâmplase cu podul în ajunul ocupaţiei romane ? Decebal, strateg vestit, surprins de atacul romanilor, distruge lemnăria podului. Faptul pare a fi atestat de bucăţile de bârne arse aflate la fata locului. Deci, pentru a frâna în oarecare măsură invazia romană, Decebal, din necesităţi de strategie militară, distruge opera înaintaşului său, Burebista. Aceasta va fi refăcută de un alt DAC, de această dată împărat al Bizanţului, anume CONSTANTIN CEL MARE, născut în oraşul Niş, aflat azi în Serbia! Când vom înceta a mai ridica elogii cuceritorilor şi vom trece sub semnul ignoranţei realizările strămoşilor noştri ? De dat mai departe...          

Lectie de demnitate

... nu cred că se va produce prea curând această "trezire" ... poate după ce ne vor da afară din casă ... !

Un profesor de istorie sârb din Voivodina, aflat zilele trecute la Satu Mare, a transmis redacţiei o reacţie pe marginea articolului "Afront adus românilor pe bani europeni", apărut în numărul din 4.12.2012 al Gazetei de Nord Vest. Reproducem integral textul transmis de profesorul sârb Miodrag Stanojevic:

"Mă numesc Miodrag Stanojevic, sunt sârb din Vojvodina şi profesor de istorie în Novi Sad . Aflându-mă într-o călătorie către Ucraina, am zăbovit trei zile în urbea dvs., bucurându-mă de ospitalitatea unui vechi prieten şi a familiei sale. Menţionez că vorbesc fluent limba română deoarece am copilărit într-un sat mixt vlaho-sârbesc.
Ştiind că sunt profesor de istorie şi bun cunoscător al revizionismului unguresc, amfitrionul meu mi-a arătat articolul "Afront adus românilor pe bani europeni" apărut în ziarul Dvs. Totodată mi-a relatat câteva evenimente recente de acest gen:
- fenomenul Csibi Barna, un degenerat care îşi permite să dea foc în centrul României unei păpuşi reprezentând un erou naţional al românilor (n.r. Avram Iancu), autorităţile române ignorând acest gest.
Vă propun un exerciţiu de imaginaţie: Ce s-ar fi întâmplat dacă:
- un român ar fi dat foc la Budapesta unei păpuşi reprezentându-l pe Kosuth Lajos
- un turist german ar fi incendiat la Tel Aviv o păpuşă reprezentându-l pe David Ben Gurion (n.r. primul premier al Israelului) sau pe Golda Meir (n.r. de asemenea premier al Israelului)
- un ungur din Vojvodina ar fi incendiat la Novi Sad o păpuşă reprezentându-l pe Milos Obilic, eroul naţional al sârbilor de la Kosovopolje.
Meciul Steaua - Ujpest de acum 3 ani: la intrarea în România, suporterii unguri aflaţi în tren au afişat "Transilvania aparţine Ungariei", iar pe stadionul Steaua din Bucureşti au afişat românii = ţigani. Acelaşi scenariu:
- ce s-ar fi întâmplat dacă Ujpest ar fi jucat la Beograd cu Partizan sau Steaua Roşie. Oare ar fi avut curajul ungurii să afişeze mesajele "sârbii = ţigani sau Vojvodina aparţine Ungariei"? Nu, nu ar fi îndrăznit, iar dacă ar fi fost atât de tâmpiţi să o facă, în aceeaşi seară ar fi cinat în Infern.
De ce îşi permit asta în România? De ce nu îşi permit acelaşi lucru în celelalte ţări unde au minorităţi maghiare şi revendicări revizioniste, adică Slovacia , Serbia , Ucraina? Simplu, pentru că ei ştiu (aşa cum au menţionat în "Traseul Legendelor Sătmărene)" că românii sunt "un popor paşnic, binevoitor şi primitiv" şi, completez eu, un popor "imbecil de tolerant". Totodată ei ştiu că slavii (din Slovacia , Serbia , Ucraina) nu sunt aşa. Şi nu îşi permit.
Afirm cu tărie că nu există nicăieri în lumea civilizată o ţară care să acorde atâtea drepturi unei minorităţi alogene cum acordă România minorităţii maghiare. Şi totuşi nu vor fi mulţumiţi niciodată, sâcâindu-vă perpetuu (ca un ţânţar în miezul nopţii) cu aceeaşi pretenţie imbecilă: autonomie. Tupeul lor se manifestă şi prin faptul că ei consideră ca fiind similară pretenţia lor de autonomie teritorială în România cu cea a catalanilor din Spania, ignorând cu bună ştiinţă marea diferenţă: catalanii sunt băştinaşi în Spania, pe când maghiarii sunt alogeni asiatici în România.
Gazda mea mi-a spus că, pe lângă "valahi puturoşi" maghiarii vă mai numesc şi "mămăligari". Îşi permit asta în ţara voastră. Sunt derutat şi confuz, neputând înţelege cum este posibil să nu existe în rândurile poporului român, "paşnic, binevoitor şi primitiv" un profesor de istorie altruist care să explice ungurilor ABC-ul istoriei lor efemere:
- în anul 700 sunt menţionaţi în cronicile coreene ca fiind nişte nomazi primitivi care jefuiau prin nordul Coreei şi estul Chinei
- în 896, şapte triburi maghiare şi trei triburi de turci khazari, fugărite din stepele Asiei de către pecenegi, se stabilesc în Panonia (locuită atunci de slavi, valahi, avari, germanici), în total 225.000 de nomazi sub conducerea lui Arpad. Prima lor preocupare după stabilirea în Panonia a fost jaful (logic). Incursiunile lor sângeroase s-au desfăşurat în toată Europa ajungând până în Spania, până când Otto I cel Mare i-a umilit la Lechfeld în 955.
- Ştefan cel Sfânt (997 - 1038) unifică triburile ungureşti şi îi creştinează. Totodată începe şi procesul de maghiarizare agresivă a populaţiilor din jur: germanici, valahi, slavi, acest proces fiind de fapt esenţa strategiei de supravieţuire a acestui mic popor migrator asiatic în Europa. Personalităţile proeminente ale istoriei lor nu au fost unguri: Matei Corvin, Petofi Sandor (Petrovici Alexandar - sârb, părinţii lui nu cunoşteau limba maghiară), Kosuth Lajos - slovac, precum şi majoritatea regilor Ungariei. În 1910 un istoric maghiar recunoaşte că doar 10% din unguri sunt urmaşii celor şapte triburi maghiare stabilite în Europa în 896, restul fiind populaţii maghiarizate de-a lungul timpului (valahi, germanici, slavi). De fapt cum ar putea un ungur blond din zilele noastre să fie urmaşul cetelor mongoloide venite în Europa în secolul IX?
Ceea ce trebuie accentuat este faptul că începând de la Ştefan cel Sfânt şi până la dispariţia regatului ungar în 1526, Transilvania nu a făcut parte niciodată din regatul ungar, fiind întotdeauna voievodat autonom.
- Înfrângerea de la Mohacs din 1526 în faţa turcilor şi cucerirea capitalei Buda în 1541 are ca urmare dispariţia de pe harta Europei a regatului ungar. Partea occidentală a Ungariei este anexată de Imperiul Habsburgic, iar restul, inclusiv Buda, devine paşalâc turcesc. Transilvania rămâne principat independent sub suzeranitate otomană.
- După respingerea asediului otoman asupra Vienei (1683), Imperiul Habsburgic ocupă teritoriul fostului regat ungar şi Transilvania, anexiuni recunoscute prin tratatul de la Karlowitz (1699).
- În 1849 Kosuth Lajos proclamă Ungaria stat independent, dar intervenţia habsburgică şi ţaristă înăbuşă această pretenţie.
- În urma pactului dualist din 1867, Ungaria devine regat în cadrul imperiului Habsburgic (numit din acel moment imperiul Austro-Ungar), având constituţie proprie şi o oarecare autonomie.
- În 1918, în urma înfrângerii din primul război mondial, imperiul Austro-Ungar se destramă, Ungaria devine stat independent iar Transilvania alege să se unească cu România.
Trebuie să subliniez imbecilitatea revizioniştilor unguri. Cum pot susţine că Transilvania a aparţinut Ungariei 1000 de ani, când regatul Ungariei a dispărut din 1541 până în 1867, perioadă în care a fost paşalâc sau provincie habsburgică, în timp ce Transilvania a fost voievodat autonom de la Ştefan cel Sfânt (997 - 1038) până în 1699 când devine provincie austriacă (ca şi Ungaria de altfel). Deci Transilvania şi-a pierdut independenţa în 1699 şi a aparţinut până în 1918 Imperiului Habsburgic, nicidecum Ungariei (care din 1526 până în 1867 nu a existat).
- În 1940, în urma Dictatului de la Viena, o parte a Transilvaniei este cedată (pentru prima dată în istorie) Ungariei. Până în 1944, când revine României, ce fac ungurii în Transilvania? Ce ştiu mai bine: ucid valahi şi evrei, consideraţi rase inferioare. Gena lor asiatică i-a ajutat pe unguri să devină cei mai zeloşi executanţi ai teoriilor rasiale naziste, golind practic Transilvania de evrei. În perioada 1940 - 1944, timp în care Transilvania a aparţinut Ungariei, populaţia evreiască de aici a scăzut cu 90%, marea majoritate fiind trimisă de către autorităţile maghiare către lagărele de exterminare naziste. La fel s-au purtat şi în Serbia odată cu invadarea alături de germani a Iugoslaviei în 1941.
În încheiere, ca să sintetizez relaţia dintre băştinaşii valahi şi alogenii unguri, îmi îngădui un scenariu: un ungur pribeag bate la uşa unui valah. Acesta, ospitalier, îl primeşte în casă. Îi întinde masa, oferindu-i ce are mai bun în cămară. Ungurul, în timp ce se ospătează, pune ochii pe nevasta valahului (frumoasă, bineînţeles) considerând că ar fi normal ca după ospăţ valahul să îi ofere şi un desert, adică nevasta. Indignat de faptul că după ce s-a săturat, valahul nu-i oferă şi nevasta, ungurul îi trage o palmă zdravănă valahului şi încă una. Înainte ca mămăligarul să se dezmeticească, ungurul fuge pe uliţă strigând din toţi rărunchii: săriţi oameni buni, că mă omoară valahul, sunt o victimă.
Aşa că, valahi, fiţi înţelegători şi daţi-le şi nevasta, dar vă avertizez că nu le va ajunge. Următoarea lor dorinţă va fi casa voastră."

Vecine secui, vrei autonomie? Îți dau autonomie. Ce faci cu ea?

Uite ce-ți propun, dragă vecine secui: eu îți dau autonomie, nu doar culturală sau teritorială în cadrul Statului român, ci totală, fă-ți țara ta, îți dau eu din pământul meu și fă-ți tu țara ta în mijlocul României. Steag ai deja, îți mai trebuie țara, se pare că-n țara mea nu-ți place.Și pentru că-s generos și nu-mi place să te văd cum te zbați în chinurile unor frustrări dureroase, sunt dispus să fac ce-am zis mai sus.

Dar trebuie să fi conștient de niște lucruri, vecine, anume că, după ce vei avea țara ta, pe care ți-o dorești atâta, de la mine nu trebuie să mai ai așteptări, vei trăi într-o enclavă înconjurată de România, orice pleacă dinspre tine spre alte zări, trebuie să treacă prin teritoriul meu, la fel precum trebuie să treacă prin el orice vine spre tine. Iar eu voi avea dreptul să controlez aceste lucruri și să pun ce taxe de tranzit vreau. Nu ai cum să influențezi acest drept, că eu fac ce vreau în țara mea, tu faci ce poți în a ta.
Vei avea nevoie de hrană, la tine culturile, în mare, sunt doar de cartofi. Ai nevoie de grâu, porumb, legume și altele. Ți le voi furniza, ca un vecin bun ce voi fi, însă la prețurile dorite de mine. Ce zici de 50 de euro pe kilogramul de grâu sau 100 de euro pe kilogramul de roșii? Te asigur că sunt de cea mai bună calitate. Avem din belșug în Bărăgan, de pildă. Din păcate pentru tine, Baraganul va rămâne al meu...

Vei mai fi nevoit, evident, să-ți educi copiii. Te pot ajuta și la acest capitol. România are câteva centre universitare mari, la București, Cluj și Iași, de pildă. Îți voi accepta copiii la studii acolo în schimbul unor taxe anuale modice, cum ar fi 500.000 de euro de persoană. Sunt sigur că-ți vei permite, exporturile de cartofi îți vor asigura un PIB peste cel al Norvegiei probabil...

În cazul instituțiilor de învățământ, probabil că taxele mele ți se vor părea mari, așa că poate vei decide să-ți înființezi și tu câteva. Ar fi o idee excelentă, doar că eu, de pildă, nu voi recunoaște diplomele emise de acestea. Și chiar dacă le-aș recunoaște, probabil că școlile tale vor funcționa în limbă maghiară, așadar nu am cum să-ți anagajez absolvenții pe teritoriul meu.

Singura variantă pentru a avea ceva șanse, ar fi să folosești în școlile tale limba română, pentru ca absolvenții să-și găsească de lucru în România, dar asta nu ar însemna oare să te expui riscului de a te...româniza? De-asta zic, ai grijă ce decizii iei și în planul ăsta.

În mod clar, ca nouă entitate statală pe harta lumii, nu vei face parte încă de la început din organizațiile internaționale, nu vei fi nici în UE, nici în NATO, nici membră a vreunui tratat de comerț.

Iar eu voi avea dreptul să controlez cine îmi tranzitează teritoriul catre tine și în ce scop sau dinspre tine către alte meleaguri. În cel de-al doilea caz, pot să-ți ofer vize de tranzit pentru tine în schimbul unei taxe de, să zicem, 100.000 de euro bucata valabilă pentru doar o pășire pe pământul românesc. Ce zici? Îți convine? Ți-am spus că sunt generos azi. E frumos afară, deci am toate motivele să fiu așa.

De asemenea, nu ai nici aeroporturi internaționale și nici porturi. Dacă vei dori, tot ca un vecin bun ce-ți voi fi, îți pot închiria câteva docuri la Constanța, să faci și tu comerț. Chiria o stabilim împreună, prețul de pornire, unul decent zic eu, ar fi de 500.000.000 de euro pe an. Acolo poți încărca vase cu cartofi pentru export.

Va trebui să ai bani pentru spitale, de pildă, și resurse indejuns pentru a plăti o forță de poliție, medici buni, chirurgi, soldați etc. De pildă, fără spitale și doctori buni, vei fi nevoit să-ți tratezi bolnavii în țara mea, unde, în mod cert, asigurările medicale emise de tine, nu vor avea acoperire. Însă nu te pot lasă la greu, îți voi prelua suferinzii, dacă ești de acord ca pentru o operație de apendicită să plătești 50.000 de euro.

Dacă eu sunt xenofob sau ultrantionalist, tu ce ești? Din toate cele de mai sus rezultă că eu nu sunt nici xenofob, nici ultranatonalist, în schimba rezultă că tu, vecine, ești anti-european. Te întrebi cum așa.

Simplu: în timp ce Europa dorește o omogenizare culturală și economică (o fantezie, de altfel), tu vrei separatism și visezi la Ungaria Mare, o chestie la fel de utopică, imposibil de realizat, din pricina faptului că până și în acel stat medieval, tot o minoritate reprezentai.

Ți-aș putea reaminti diverse părți ale istoriei din care poate vei înțelege că te-am primit în țara MEA, ți-am dat pământ, apă și pâine, dar se pare că nu-ți este de ajuns.

Până și originea îți este neclară, în sensul că tu, secui, te dai drept maghiar, dar nici măcar istoricii Budapestei nu s-au pus de acord cine ești, de unde vii și dacă ești sau nu înrudit cu ei. În "Gesta Hungarorum", Simon de Keza, un preot de la curtea lui Ladislau al IV-lea (1278-1290), afirmă că "după cucerirea Panoniei de către unguri, secuii au primit o parte din țară, totuși nu în Câmpia Panoniei, ci au trăit aceeași soartă VECINI ÎN MUNȚI CU BLACKII, cu care s-au amestecat și dela cari au împrumutat alfabetul".

Iată cum, dragă vecine, un cronicar ungur face distincție clară între neamul tău, al secuilor, și cel maghiar. Iar un alt aspect interesant al afirmației sale este cel în urma căruia rezultă cum că ai avea ceva sânge românesc și de la ai mei ai învățat să scrii. Deranjant, nu?

Treaba de care vorbește nenea Keza mai sus se întâmpla undeva pe la sfârșitul secolului XI sau începutul secolului al XII-lea. Ghici câți ani de istorie aveau ai mei deja pe pământul ăsta când ai venit tu. Îți este greu să aproximezi,nu? Te înțeleg, pentru tine antichitatea nu există, e imposibil să faci referiri la istoria ta folosind teremenul "înainte de Hristos". Nu mai vorbesc de neolitic sau epoca fierului, deja pătrundem în zonă SF pentru tine și ai tăi. Și asta este la fel de deranjant, nu?

Nu îmi voi reaminti de 1.000 de ani în care drepturi în Ardeal ai avut doar tu și alți minoritari, în timp ce pe ai mei i-ai asuprit, le-ai interzis limba, numele românești, religia și orice drept elementar uman.

Nu-mi voi aminti de Ip și Trăznea, nu-mi voi aminti de ce spunea scriitorul Geza Kosztensky, decât așa, în treacăt, un singur pasaj din broșura "Politica Națională", care, la sfârșitul secolului XIX, spunea că "să lăsăm la o parte minciuna convențională conform căreia noi pretindem că nu vrem să ucidem naționalitățile nemaghiare. DA - NOI VREM SĂ LE SUPRIMĂM ȘI TREBUIE SĂ LE SUPRIMĂM". O astfel de atitudine era felicitată, la acea vreme, de ministrul de interne ungar Hyeronimy.

Ce ai putea face Ai putea să-ți vezi de treaba ta, la fel cum își văd de treaba lor lipovenii, turcii, tătarii și bulgari din România, la fel cum își vede orice om de aici. România ți-a oferit TOTUL, pământ, adăpost, resurse, absolut TOT.

Ți-am asigurat, prin legi, dreptul de a-ți utiliza limba, de a avea școli în limba ta, de a-ți practica religia, de a călători liber, de a fi reprezentat în parlamentul de la București, dar și în cel european, a manifesta, celebra, comemora. Ar fi trebuit să ai aceleași drepturi precum toți ceilalți și nimic în plus sau în minus, dar eu ți-am dat mai mult, că te-am văzut necăjit.

Poți trăi asemeni mie aici, cu bune și cu rele, cu necazuri și bucurii, cu familie și prieteni alături, cu rate la bănci, uneori zâmbitor, alteori mai supărat. Ai țarina să-ți cultivi pământul dat de strămoșii mei. Și nu ți l-am dat cu chirie, ți l-am oferit pentru vecie pentru că erai pribeag, n-aveai casă și acareturi. Lasă prostiile și nu mai confirma, prin tot ce faci, caracterizarea de "bolnavul Europei", pe care nenea Churchill ți-a atribuit-o.

Mă rog, eu ți-am spus toate astea ca un bun vecin ce-ți sunt și pentru că-mi păsa de soarta ta și a urmașilor tăi. Dacă tu alegi să abuzezi deja de toată permisivitatea asta, e problema ta, dar NU FACE, TE ROG, SĂ DEVINĂ PROBLEMA NOASTRĂ, CĂ N-O FI BINE DELOC! RESPECTĂ DRAPELUL ROMÂNESC, CONSTITUȚIA SA ȘI POPORUL SĂU! 

 un articol de Valentin Roman